Lighting

Capitolul 12. Vapaus

Nu ştiam cât timp trecuse de când Jayden mă ținea strâns în brațele lui, dar știam că se mai liniștise şi că mâna lui se juca în părul meu pentru a se relaxa.

Nu voiam să fiu eu cea care rupea îmbrățișarea, deși mâinile îmi amorțiseră între spatele lui şi scaun. Preferam să-i ofer tot comfortul posibil şi să mă îndepărteze el când simțea că e în regulă.

Momentul a venit mai repede decât mă așteptam, şi ca şi cum mi-ar fi citit gândurile, mi-a tras mâinile de pe spatele lui şi mi le-a poziționat pe picioare, în timp ce el s-a lăsat mai mult pe spate. Capul meu stătea lipit de pieptul lui şi îi auzeam bătăile regulate ale inimii atunci când a început din nou să învârtă pe degete șuvițe din părul meu.

Mi-am întins picioarele pe scaunul meu şi privirea mi-a sărit dincolo de geam, în dreptul mulțimii de lumini colorate. Păreau mai multe decât noaptea trecută, de parcă se organizase un fel de discotecă in aer liber.

Mă întrebam dacă ei chiar uitaseră de evenimentul de ieri, de fața mea şi a prietenilor mei şi de ieșirea pe care o făcuserăm eu şi Harry.

M-aş fi bucurat dacă ar fi uitat.

Era ciudat să-mi doresc clipe de neuitat şi să am cea mai tare vară de până acum, dar să rămân cât mai mult în umbră. Ştiam ca era destul de greu de realizat, pentru ca la o petrecere, mie chiar îmi plăcea să mă distrez.

Fiecare petrecere la care am luat parte atunci când stăteam în California se termina cu cel puțin trei numere noi de telefon în agenda mea. Eram prietenoasă și mai mereu umblam într-un grup compact cu Jayden şi încă două fete de la care învățasem multe mișcări de dans. Îmi era cam greu să stau pe un scaun când muzica urla in difuzoare.

Eu, Stacy şi Lily ajungeam de multe ori în centrul atenției, dar pe atunci nu mă deranja. Eram mult mai imatură și nu luam în calcul toate posibilele nenorociri care se puteau răsfrânge apoi pe capul meu.

Şi Jayden dansa, şi se asigura că nu ies din aria lui vizuală, dar nu era atât de protector pe cât era acum. Pe atunci nu mă răpise nimeni sub privirea lui.

- Iz, vorbi el ușor, dar eu continuam să privesc luminile colorate din fața mea. Nu ți s-a părut ceva ciudat la tata?

Înghețasem pentru un moment, pentru ca nu mă așteptam csă aducă vorba de tatăl nostru aşa de ușor după ce îl lovise.

Ciudat era puțin spus. Tatăl nostru era întruchiparea înțelegerii şi a veseliei. Era plin de energie pozitivă şi un pacifist de când îl știam. Îmi era încă greu să diger imaginea cu el lovindu-l pe Jayden, părea ireal.

- Cu siguranță s-a întâmplat ceva. El n-a fost niciodată așa, i-am răspuns, aşezându-mi o mână pe pieptul lui. Respirația lui era domoală şi liniștită.

- Vreau să spun, tata... tata niciodată n-a făcut așa ceva. Şi n-ar fi făcut așa ceva nici dacă i-aş fi lovit mașina, la dracu! şuieră Jayden nervos, apucându-mi mâna pe care o țineam pe pieptul lui. Şi o face acum, când a intrat cineva în casa soră-sii şi nici măcar nu mă lasă să-i spun că n-am fost noi ultimii rămași în casă?! tonul lui crescuse în intensitate, şi mă depărtă de corpul lui pentru a mă privi în ochi. Îmi sprijinea spatele şi mă ținea de mână de parcă aş fi fost o păpușă ușoară ca un fulg.

Am oftat, rezemandu-mi spatele de volanul mașinii pentru a menține contactul vizual.

- Poate a avut o zi foarte proastă... şi poate el a plecat ultimul şi a uitat să încuie.

- Şi dă vina pe noi? pufni el în dezgust, mutându-şi privirea. Observă luminile disco din depărtare şi zâmbi amar. Puteam să vin acasă mort de beat şi tot nu s-ar fi comportat așa cu mine. Acela nu e tatăl meu.