Lighting

Capitolul 5. În hol

— Nu mai gândești logic, lasă-mă să te ajut.

Imaginea din fața ochilor mei era neclară. Distingeam câteva siluete în jurul meu care încercau să mă atingă. Unii încercau să-mi prindă mâinile, alții să mă apuce de brațe sau de talie, însă nimeni nu ajungea cu adevărat la mine.

— Lasă-ne să te ajutăm, Iris!

Figurile celor din jurul meu se contorsionau și se dizolvau în propria materie, ajungând doar niște bule de fum negru.

— Haide surioară, vino înapoi.

Am țipat când mi-am auzit fratele şi l-am căutat cu privirea, însă nu-l zăream nicăieri.

— Voi să mă lăsați în pace!

Cuvintele îmi ieșiră involuntar printre buze şi am mai apucat să văd doar o scurgere puternică de lumină din cer, înainte de a cădea la pământ.

Mi-am deschis ochii năucită și m-am ridicat în șezut, analizând locul în care mă aflam. Camera motelului.

Elijah. Lissa. Visul meu ciudat.

Toate amintirile mi-au năvălit în fața ochilor şi mi-am coborât instinctiv privirea. Fratele meu încă dormea liniștit în tricoul său alb și era acoperit până la brâu de pătura subțire, tăiată pe la colțuri.

Părul îi stătea răsfirat pe pernă, câteva bucle lejere din jurul urechilor atingându-i discret obrajii rozalii. Buzele îi erau între-deschise şi începuse să mormăie ceva indescifrabil.

— Jay, i-am atins ușor umărul, determinându-l să-şi deschidă ochii. E târziu, i-am spus, verificându-mi ceasul de la mână.

— Cât de târziu? a întrebat cu vocea răgușită.

— Aproape 11. Trebuie să plecăm, i-am spus, dându-mă jos din pat. Mi-am dat seama că nu am nicio periuță de dinți şi am înjurat în barbă, încălțându-mi tenișii.

— Tu chiar îți faci un obicei din a te trezi înaintea mea, a surâs Jay, frecându-şi ochii cu dosul palmei.

— E un început pentru toate, i-am spus, privind mașina noastră prin geamul crăpat la o margine. Şi cred că unchiul lui Kendall ar trebui să mai investească puțin în locul ăsta.

Un ciocănit vioi s-a auzit în ușă şi m-am grăbit să o deschid, neamintindu-mi când am încuiat-o aseară.

Ryan a intrat primul în cameră și ne-a salutat, așezându-se pe marginea patului în timp ce intrau toți ceilalți. Aveau fețele revigorate, fapt ce m-a făcut să deduc că avuseseră parte de un somn adânc și liniștit. Singura care părea să aibă un nor negru de ploaie deasupra capului era prietena mea Ember, care s-a așezat pe covorul din dreptul patului, rezemâdu-se de spătarul acestuia.

M-am îndreptat spre ea în timp ce Zoe s-a așezat lângă fratele său și a început să-i pună diverse întrebări. Deja știam în ce destinație voia să ajungă.

Kendall a aruncat câteva pungi cu pufuleți în pat și ne-a spus să ne autoservim, căci nu aveam să primim ceva de la restaurantul mic al motelului până nu aveam și niște bani cu care să plătim. Era foarte binedispus în timp ce își umplea gura cu pufuleți, iar restul chiar păreau să îi împărtășească starea de spirit.

— Em, ai vrea să vorbim puțin? mi-am întrebat discret prietena, așezându-mă lângă ea. I-am adoptat poziția picioarelor strânse la piept și am urmărit-o cum își freca buricele degetelor cu nervozitate.