„ - Și ce se întâmplă atunci când toate persoanele pentru care lupți dispar din viața ta? l-am întrebat cu ochii ațintiți spre spectrele minuscule de lumină. Luna era superbă, dar poate era doar din cauză că el mă învățase să-i privesc și impe...
Before you draw the line, decide which side you are.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Auzeam un țiuit prelung în urechi, care mă ținea pe frecvența acelei amintiri blestemate.
Îl sărutam pe Hunter, eram ușor amețită de la alcoolul care mi se împrăștiase în sânge și aveam impresia că nimic nu putea să-mi strice fericirea.
Cât mă înșelam.
Hunter era îmbrăcat cu un sacou negru, care îi stătea turnat peste cămașa albă pe care și-o descheiase la primii nasturi. Eram în mașina lui. Rochia mea se ridicase până aproape de coapse din cauza felului în care stăteam deasupra lui, pe scaunul șoferului. Împărțeam amândoi aceeași dorință. Eram captivi unul în atingerea celuilalt. Hunter își mișca cu ardoare mâinile de-a lungul corpului meu, inspectând fiecare zonă erogenă de care dispuneam.
În acel moment, totul din corpul meu ardea.
Nu mă lăsase din brațele lui nici chiar atunci când a pornit mașina, pentru a merge spre apartamentul său. Mă bucuram de liniștea tensiunii dintre noi, în timp ce mă jucam cu ornamentul pe care mi-l așezase mai devreme pe încheietură. Hunter își ținea mâna stângă în jurul taliei mele și buzele i se presau ocazional de baza gâtului meu, în timp ce îmi șoptea vorbe aproape de ureche pe tonul său senzual, ușor răgușit. Îl simțeam atât de aproape de mine... și știam că nu avea să-mi dea drumul vreodată.
Însă n-am ajuns niciodată în apartamentul său. În schimb, Hunter oprise mașina în fața unui local cu etaj, ce se voia a fi impunător. În lumea mea perfectă, l-am privit cu amuzament.
— Ce facem aici, iubire? l-am tachinat, întorcându-mă parțial spre el.
Îi simțeam mușchii încordați, iar expresia feței i se schimbase. Părea serios, groaznic de serios atunci când mi-a așezat o șuviță după ureche, în timp ce mă privea în ochi cu vinovăție.
— Să nu crezi vreodată că nu te-am iubit, mi-a spus, iar inima începuse să-mi bată atât de puternic, încât o simțeam în gât.
Era pentru prima dată când Hunter îmi spunea că mă iubește.
Brusc, o doză foarte mare din amețeala mea dispăruse și eram gata să îl asaltez într-un nou sărut, însă portiera lui a fost deschisă și m-am simțit datoare să ripostez.
Însă n-am apucat să mai fac nimic. Două brațe puternice îmi luaseră corpul de lângă căldura primitoare a lui Hunter, care nu se obosise să-și întoarcă privirea sticloasă spre mine.
Am început să țip și să mă zbat, însă un alt set de mâini mi-a invadat corpul, în timp ce eram dusă spre localul ieftin pe care îl văzusem mai devreme. Am plâns și l-am implorat pe Hunter să mă ajute, însă singurul lucru pe care am mai putut să-l percep a fost motorul mașinii sale, în timp ce pleca departe de mine și de toată iubirea pe care mi-o promisese.
