„ - Și ce se întâmplă atunci când toate persoanele pentru care lupți dispar din viața ta? l-am întrebat cu ochii ațintiți spre spectrele minuscule de lumină. Luna era superbă, dar poate era doar din cauză că el mă învățase să-i privesc și impe...
There will be brothers by blood and brothers by heart. Sometimes you will find yourself wondering who to trust. The answear is, as any other thing in life, relative.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
_____
Rapiditatea cu care s-au petrecut următoarele lucruri mă dăduse peste cap până aproape de stadiul de leșin.
Apelul se încheiase brusc, Harry lovise din nou biroul cu o forță care zdruncinase aparatura și îi deplasase un metacarpian, Ryan se dusese să îl ajute, iar eu rămăsesem blocată.
Încercam să înțeleg ce se întâmpla și cu ce motiv se întâmpla. Cu atât mai mult, de ce mie? De ce trebuia tatăl meu să fie un nenorocit? De ce trebuia Jayden să fie atât de încăpățânat?
Dumnezeule, Jayden...
Nu știam decât că propriul meu frate fusese capturat de Tayson care, din ce înțelesesem, îmi era frate. Era posibil așa ceva? Nu știam sincer ce să mai cred. Poate că nu înțelesesem bine, poate era doar un joc de cuvinte sau poate amândoi știau că sunt ascultați și au inventat o poveste care să mă dea peste cap. Erau variante destul de plauzibile până la urmă, nu?
Dar nu puteam să accept nimic înafară de ce părea a fi crudul adevăr: aveam un frate. Un alt frate de a cărui existență nu știusem până acum câteva minute. Era mai mare decât mine? Mai mic? Tata a avut o amantă? Încă o mai avea?
Câte minciuni urma să mai descopăr până să pot să-mi cunosc și eu viața?
Mârâitul lui Harry m-a readus la realitate. Ryan se tot agita în jurul lui cu o trusă de prim-ajutor, însă Harry doar și-a tras rapid degetele în poziția lor firească, eliberând un sunet gutural. M-am apropiat de el, atingându-i mâna cu delicatețe. Am văzut în ochii lui Harry vină, însă nu avea sens. Ar fi trebuit să mă învinuiască pe mine, în fond, din cauza mea se întâmplau toate. Din cauza fratelui meu se enervase și lovise acel birou nenorocit, din cauza mea fusese dat afară și din cauza mea se ascundea acum de poliție.
Totuși, nu mă învinuia pentru nimic.
— Îmi pare rău, i-am mărturisit, privindu-i irișii vii. A părut confuz, însă m-a lăsat să continui. Îmi pare rău pentru Jayden și pentru că nu te-am ascultat, pentru că ești în stadiul ăsta din cauza mea...
— Iris.
Harry m-a oprit, așezându-și palma pe obrazul meu. M-a privit cu compasiune și cu acel ceva pe care nu-l puteam descrie, dar care îmi făcea inima să tresalte. Obrajii îi prinseseră o culoare caldă, trandafirie, iar buzele i s-au curbat într-un zâmbet liniștitor, sincer.
