Lighting

Capitolul 1. Lumină

dacă vă place, nu uitați să votați și să comentați.

durează puțin, iar pentru mine înseamnă enorm.

mulțumesc.

_____

Am răsuflat ușurată atunci când am lăsat cele două geamantane în holul îngust de la intrare. Mi-am descălțat rapid teneșii uzați de care nu mă putusem descotorosi în ultimii ani și mi-am șters rapid fruntea cu dosul palmei, fiind gata de un duș lung.

Mama, tata și au intrat imediat în urma mea, inspirând adânc mirosul familiarei locuițe. În urma lor a intrat Gonzo, bichonul maltez al mătușii mele, dând vioi din coada tunsă doar până în vârf, unde se ițea un smoc de păr alb-gălbui. Mi-am rotit ușor ochii atunci când s-a apropiat de picioarele mele și l-am mângâiat ușor în creștet, lăsând un zâmbet larg să-mi inunde fața în urma lătratului său mulțumit. Era așa un lingușitor!

— În sfârșit! Credeam că n-o să mai ajungeți!

De după zidul tapetat își făcu apariția mătușa mea, Adeline, cu veșnica ei tunsoare extravagantă și cu rochia lejeră, de vară.

— Gonzo, obraznicule! șuieră ea, atrăgând atenția animalului. Du-te afară!

Gonzo își plecă capul ascultător și urmă ordinele auzite, lăsând un schelălăit îndurerat în urma lui. Știam că mătușa îl iubea mult, așa cum își iubea și fox terrierul ager, însă nu-i prea lăsa în casă pe perioada verii.

— Nu înțeleg cum de săracul animal încă n-a fugit de acasă, mărturisi unchiul Stephen, venind în întâmpinarea noastră. Nu v-am auzit venind, adăugă el, îmbrățișându-ne, pe rând, pe fiecare. Îi apucă strâns mâna tatălui meu și-l trase imediat afară, bolborosind ceva de parcarea mașinii. Fratele meu îi urmă fără ezitare, nedorind să stea prea mult singur cu trei fete.

— Veniți aici, ne îndemnă mătușa, și ne îmbrățișă strâns pe amândouă. N-ați mai venit în Holmes Chapel de când a plecat Oliver în Danemarca. Chiar credeam că îl iubeați doar pe el.

Spiritul mătușii de a exagera nu se alterase în ultimii ani, așa cum nu-și alterase nici pasiunea de a colecționa statui în miniatură cu bufnițe. Erau așezate pe un raft la înălțime, de unde își puteau răspândi întreaga supremație și de unde nimeni nu le putea trânti accindental. Modelele divers colorate erau de-a dreptul încântătoare, însă ochii lor sticloși mă incomodau, așa că nu le priveam prea mult timp.

Mama o urmă imediat pe mătușa Adeline în camera de zi, inițiând un subiect care știam că nu mă va atrage prea mult. Eram încântată să-mi revăd prietenii cu care reușisem să țin legătura și de abia așteptam să văd toate locurile de care nu eram interesată drept copil.

Nu mă atrăsese prea mult istoria în trecut, nici acum nu o făcea, însă în ultimele luni îmi făcusem multe planuri cu privire la obiectivele turistice pe care le puteam vedea. Anglia era mare, iar eu aveam niște prieteni petrecăreți și un carnet proaspăt de conducere.

Eram gata să pătrund în camera de zi în care se aflau cele două femei, însă o melodie alertă îmi atrase atenția în partea opusă. Mi-am întors instinctiv capul, urmând sursa sunetului înalt. Deasupra geamantanului tatei se afla mica lui borsetă din piele neagră, în care își ținea mărunțișurile și cardul de credit, iar acum, mi-am dat seama, își aruncase pe undeva pe acolo și mobilul.

Am expirat indignată și m-am încruntat, apucând imediat mobilul în mâinile mele. Tata îmi promisese că va uita de serviciu în această vacanță, însă, aparent, serviciul nu-l uitase pe el. Numele unuia dintre colegii săi de muncă era întipărit pe ecranul lat al telefonului. Am plesnit nemulțumită din buze, iar la puțin timp după, melodia s-a oprit.

Intenționam să pun telefonul la locul său, însă, atunci când l-am lăsat în micul buzunar cu fermoar din lateralul borsetei, acesta a vibrat scurt, determinând o altă încruntătură pe fața mea. L-am ridicat, din nou, cât să citesc mesajul în bara de sus a mobilului.

În două zile șeful vine la birou. Trebuie să te prezinți.

Am înjurat în barbă și am pus telefonul la locul său, așezând borseta înapoi pe geamantanul negru. Am apucat rapid mânerul unuia dintre geamantanele mele și l-am târât în sus pe scări, fără a le spune ceva mamei sau mătușii. Păreau oricum incredibil de captivate în discuția lor.

Am intrat în a doua cameră de pe dreapta, în camera verișorului meu plecat să studieze în străinătate. Pe doi dintre pereți încă erau agățate două tablouri mari, cu picturi abstracte, marea lui pasiune. Extravaganța nu putea să nu se moștenească.

M-am așezat pe covorul pletos și mi-am rezemat spatele de biroul dur pe care era așezat calculatorul prăfuit. Tata avea să plece. Dacă el avea să plece, însemna că lua mașina închiriată cu care venisem aici până la aeroport, iar eu rămâneam fără un mijloc comod de transport. Aveam să mă întâlnesc cu Ember destul de ușor, căci locuia în apropiere, însă nu știam dacă ea avea vreo mașină de care ne puteam folosi.

Mi-am cufundat fața în palme, oftând.

Tremuram de emoție și de ciudă. Îmi doream ca o lună întreagă de vară să fac lucrurile la care am visat încă de când am devenit adolescentă, iar acum mă confruntam cu un impas major. Totul trebuia să iasă perfect. Nu muncisem din greu în anul final de liceu pentru a avea o vacanță plictisitoare. Mă simțeam mult prea diferit față de restul anilor, și mult prea implicată în tot acest plan pentru a risca să nu iasă vreun lucru bine.

Mi-am ridicat încet privirea spre veluxul strălucitor. Lumina soarelui era tot mai slabă, lăsând cerul în nuanțe de bleumarin, roșu și portocaliu. Curând aveau să apară luna și stelele, ceea ce însemna că erau mai puțin de 24 de ore până aveam să mă întâlnesc cu Ember pentru a stabili ultimele amănunte ale planului.

Am zâmbit în sinea mea, apoi mi-am auzit fratele strigându-mă, în timp ce pașii lui se auzeau grăbiți pe trepte. Am expirat adânc și m-am ridicat din locul meu, gata să îl întâmpin, însă chiar atunci, o lumină strălucitoare traversă întreaga cameră și mă făcu să tresar. M-am dat un pas în spate speriată, auzind, totodată, gălăgia ce începuse să se desfășoare de la parter, iar atunci, mi-am dat seama de noua schimbare.

Se luase curentul.

_______________

am hotărât să încep și această carte, în sfârșit.

trebuie să mărturisesc că nu sunt mândră de acest capitol și e foarte posibil să îl rescriu curând, însă, întâi, aș vrea să văd câteva păreri.

de abia aștept să mă avânt în lucrarea asta.

am atâtea planuri.

stay magic