Lighting

Capitolul 4. Lissa

Ultimele ore trecuseră uluitor de repede, și aflasem, după vechea tradiție a oamenilor de a se confesa la băutură, multe detalii din viețile noilor mei prieteni. De pildă, Zoe și Ryan fuseseră crescuți de bunicii din partea tatălui până la vârsta adolescenței, când au început să-și petreacă tot mai mult timp în anturajele periculoase ale școlii la care mergeau. Recunoscuseră cu multă ușurință că încercaseră mai mult sau mai puțin din fiecare ispită a vieții și erau mândri că luaseră contact cu atât de multe lucruri și persoane. În ciuda unei prime aparențe, amândoi erau inteligenți și de treabă.

Pe de altă parte, Kendall își petrecuse toată viața cu părinții și frații lui care aveau locuri de muncă stabile și profitabile prin fiecare colț al lumii. Dintre toți patru, mama lui îi spusese că era rușinea cea mai mare a familiei, iar de atunci, evitase să mai ajungă pe la casa părintească. Își schimbase numărul de telefon și adoptase un stil de viață diferit, mai relaxat și care îi permitea să-i facă pe alții să se simtă bine. Zâmbise pe parcursul întregii povești și mă făcuse să înțeleg că era cu adevărat o persoană puternică.

— Rândul vostru, californienilor, surâse Kendall, luând altă gură din paharul lui cu bere. Care-i trecutul vostru?

M-am uitat instinctiv la fratele meu, ce stătea pe scaunul din dreapta mea și aștepta să încep eu istorisirea. Mă lăsa să aleg evenimentele pe care voiam ca ei să le știe și încercam să-i mulțumesc din priviri pentru asta. Am luat o gură din cocktailul meu albăstrui mințindu-mă că astfel prindeam mai mult curaj.

— Ne-am petrecut mai tot timpul împreună, am început, cu un zâmbet mic pe față. Am fost ca o pereche de gemeni de nedespărțit și complotam mereu împotriva ideilor care nu ne plăceau. Părinții noștri au avut multe familii influente în jurul lor și au încercat să ne forțeze să facem lucruri pe care nu ni le doream. Pe mine încă încearcă să mă convingă să devin un medic chirurg, iar pe fratele meu să preia mica afacere a familiei. Niciuna dintre ideile astea nu se va materializa, am surâs, acompaniată de Jayden care își ținea mâna pe spătarul scaunului meu.

Jay și-a așezat cu grijă mâna pe umărul meu și mi-a masat discret mușchii încordați. Uneori mă uimea felul său de a intui fiecare moment în care nu eram în largul meu, dar îmi aminteam mereu că îi oferisem șansa de a mă cunoaște mai bine decât oricine.

— De ce ați venit tocmai în Holmes Chapel? E cale lungă până înapoi în arșița voastră. Și cred că nu-i așa plăcută vremea pentru voi, vorbi Ryan, analizându-ne pe rând pe mine și pe Jayden, asupra căruia zăbovea mai mult cu privirea de când pomenisem de preluarea afacerii familiei.

— Mătușa noastră stă aici, a răspuns Jay rapid, fără prea mult deranj. Veneam foarte des pe la ea în copilărie. Oh, și să știi că la un moment dat simți nevoia de o vreme așa revigorantă.

—  Îți mai face ordine în gânduri, l-am completat, zâmbind.

— Și îi mai împiedică pe masculii în călduri să se uite la tine, a continuat Jay, mijindu-și ochii.

Toți de la masă au început să râdă, în timp ce eu și fratele meu duceam o luptă de priviri sângeroase.

— Mereu ai fost prea protector, i-am reproșat pe un ton glumeț, însă n-a părut că el l-a perceput.

— Niciodată n-a stricat.

Tonul lui era serios și apropoul pe care îl bătuse mă lovi din plin, totuși, n-am lăsat asta la vedere. Cel puțin speram că n-o făcusem.

Am început să râd încet, ușurată de faptul că cei de la masă nu băgaseră prea mult în seamă ultimele noastre comentarii. Apoi, destinul m-a făcut să-i mulțumesc lui Elijah care a avut o sincronizare perfectă și s-a afișat în dreptul nostru alături de prietenul său din umbră.