„ - Și ce se întâmplă atunci când toate persoanele pentru care lupți dispar din viața ta? l-am întrebat cu ochii ațintiți spre spectrele minuscule de lumină. Luna era superbă, dar poate era doar din cauză că el mă învățase să-i privesc și impe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
_____
Următoarea dimineață, am hotărât să luăm lucrurile pe rând. Harry trebuia să meargă la secție și nu apucase să îmi spună prea multe noutăți despre caz. Nu vorbise cu Ryan încă, dar avea de gând să o facă la finalul zilei. Aaron nu mă contactase și grijile mereu legate de reacția lui Jayden creșteau cu fiecare minut, însă îmi propusesem să îi dau un mesaj după micul dejun.
Kendall, Ryan și Zoe preferaseră să iasă puțin în oraș, iar cu ocazia aceasta îi arătau și lui Rue care erau părțile bune în a locui în Londra.
Așadar, pe la ora zece dimineața, rămăsesem singură cu Tyler.
Nu mă mai simțeam atât de incomod, însă din privirile nu foarte subtile, îmi dădusem seama că urma să discutăm despre anumite lucruri.
Și, contrar oricăror așteptări, eram pregătită.
Am pregătit două cești din ceaiul englezesc pe care îl avea Ryan expus mândru pe blatul de bucătărie și m-am întors spre masa metalică, acolo unde Tyler mă aștepta deja în liniște.
I-am așezat cana în față și m-am pus ușor pe scaun, mestecând cu lingurița în propria ceașcă.
Privirea îi era limpede, asemenea lichidului din vasul ceramic, iar trăsăturile îi erau relaxate, izbitor de asemănătoare cu ale acelui Hunter pe care îl cunoscusem cu ceva timp în urmă.
Am suflat discret în suprafața lichidului, căutându-mi cuvintele.
— Știi, n-are nicio relevanță acum, dar am vrut să te caut după episodul acela.
Mă blocasem o secundă, din cauza cuvintelor și din cauza tonului său atât de ezitant.
— De ce n-ai făcut-o? m-a luat gura pe dinainte, luând o gură mică din ceai.
Un colț al buzelor i s-a ridicat nostalgic.
— Eram ferm convins că ți-aș fi făcut mai mult rău, chiar dacă voiam doar să îți explic adevărul.
Am stat un moment să reflectez asupra vorbelor sale. Cu siguranță aș fi avut o altă cădere nervoasă dacă l-aș fi văzut după acel episod. Mi-ar fi fost teamă, aș fi plâns și aș fi negat orice ar fi avut de spus. Acele ore petrecute în locul acela infect mă bântuiau până în ziua de astăzi. Eu nu cunoscusem niciodată violența fizică până atunci.
Dar, adânc în sufletul meu, aș fi dorit să îl înțeleg. I-am căutat săptămâni întregi explicații și era o mare probabilitate să îl fi crezut și dacă îmi apărea în față.
