Capitolul 24. Test

310 28 4
                                    

Life's always a bumpy ride, eventually you learn how to drive on it.

_____

Eram într-o mare dilemă.

Oscilam între a merge și a mă lua de Elijah din pură plăcere sau a sta cuminte, în scaunul meu, savurându-mi salata pe care tocmai o primisem.

Din nefericire pentru mine, Elijah ne-a observat și a decis să se apropie de masa noastră, eliminându-mi șansa de a alege ce să fac.

Purta un tricou gri și pantaloni negri, însă ce mi-a atras cel mai tare atenția era faptul că Ember nu era cu el.

M-am încruntat, făcând contact vizual cu el și simțind un soi ciudat de nevoie de a o proteja pe Lissa de el. Noaptea în care l-am găsit încercând să abuzeze de ea mi-era proaspătă în memorie și scăpase mult prea ușor atunci.

Când s-a oprit în dreptul mesei noastre, m-am ridicat în picioare, iar el și-a ridicat surprins o sprânceană, rânjind.

— De tine mi-era cel mai dor, a vorbit pe un ton zeflemitor și l-am văzut pe Jayden încordându-se.

— Ce vrei, Elijah? am întrebat printre dinți, sperând să-i iau toată atenția de pe Lissa.

— Un expresso lung, fără zahăr. Mi-l aduci tu?

Jayden s-a ridicat în picioare, cu pumnul încleștat, însă Kendall l-a oprit înainte de a face o scenă. Deja câteva priviri erau ațintite pe noi.

— Dispari, a mârâit Jayden, la mai puțin de un metru de el. Acum.

Elijah a râs, dându-și ochii peste cap. Privirea lui a căzut pe Lissa, căreia i-a zâmbit șarmant.

— Am mințit, a spus, uitându-se pentru o secundă la mine. De ea mi-a fost cel mai dor.

Nu m-am mai uitat în jos la Lissa, dar eram sigură că era terifiată, așa că am făcut tot posibil să îl distrag din nou pe Elijah.

— Unde-i Ember? l-am întrebat, iar privirea lui a căzut iar, rece, pe mine.

Ștersese orice urmă de amuzament, iar eu am zâmbit victorioasă, deși stomacul meu se agita de îngrijorare.

— Tu ești prietena ei, ar trebui să știi unde e.

Mi-am mușcat obrazul pe interior, realizând că, într-un fel, avea dreptate. Venisem aici cu gândul de a-mi petrece vacanța cu Ember, prietena mea din copilărie și sfârșisem prin a nu avea nici cea mai mică idee de locul în care se afla.

M-am crispat la Elijah, iar zâmbetul răutăcios și-a făcut din nou apariția pe fața lui.

— Dacă i-ai făcut ceva -

— Nici n-a fost nevoie, m-a repezit imediat. Face tot ce o taie capul.

Nu știam cum să-i interpretez cuvintele, dar înainte de a le putea analiza, tonul de apel al telefonului meu s-a făcut auzit, aparatul vibrând deranjant pe masa din lemn. Mi-am coborât privirea în același timp cu Elijah și am rămas amândoi cu ochii ațintiți la ecranul care indica numele lui Harry.

Nici n-am avut timp să reacționez, Elijah deja îmi apucase mobilul și răspunsese, îndepărtându-se de masă.

Am strigat la el, rușinată de toate privirile ațintite pe mine.

— Oho, Harry! a surâs, cu bucurie falsă. Doar pe numărul ăsta mai pot da de tine?

M-am apropiat cât de mult am putut de el, încercând să-mi recapăt bunul furat.

LightingUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum