Lighting

Capitolul 3. My Father's Moustache

     Nu-i spusesem nimic lui Elijah, care era noul iubit al prietenei mele Ember. Mă mulțumisem să dau ușor din cap și să îi împărtășesc un zâmbet mic, în timp ce încă încercam să găsesc motivul schimbării bruște de comportament a necunoscuților. Am observat că și Jay îi privea cu o ușoară notă de scepticism și îmi puteam da seama că începea să regrete că a venit cu mine. 

      — Eu sunt  Kendall, a spus unul dintre băieți, ridicându-se pentru a da mâna cu fratele meu. Am încercat să schițez din nou un zâmbet, în timp ce fata și celălalt băiat s-au ridicat energici de pe bancă.

      — Eu sunt Ryan, iar ea e sora mea Zoe.

     Cei din urmă păreau cei mai veseli dintre toți. Zâmbetele lor erau duse la extrem, într-un mod care mă făcea să mă înspăimânt. Un zâmbet fals m-ar fi impresionat mai puțin, însă ale lor păreau naturale și chiar autentice și, dată fiind situația, nu le găseam rostul. 

     Fata cu păr brunet încă mi se părea incredibil de cunoscută, însă numele ei nu-mi trăda nicio amintire. Speram să fi fost vorba de o prietenă din copilărie care mă ajutase să fac prăjituri din apă și nisip, însă această Zoe nu aducea deloc cu amintirile copilăriei mele, deși, prin toată postura ei, ea părea copilăria întruchipată. 

     Din spatele ei, Ryan mă privea cu același interes vizibil crescut, în timp ce-și mușca buzele și își fixa părul trecându-și mâna des prin el. Ochii lui roșii păreau obosiți, dar își păstrau curiozitatea. Ceva bolnav dincolo de acea privire nu-mi dădea pace și am știut că Jay a simțit asta atunci când mi-a atins spatele cu mâna sa în încercarea de a-mi oferi siguranță.

     — O să stăm aici toată ziua sau ați planificat un tur al orașului pentru străini?

     Jay încercă să glumească și păru să atragă atenția tuturor și să spulbere acea tensiune densă pe care o resimțeam cu toții. 

     Ember chițăii fericită că în sfârșit aveam să ne punem în mișcare și porni alături de iubitul său morocănos în imediata apropiere a fraților veselie și a lui Kendall. Am auzit planul lor de a ne lua mașinile și am pornit într-un pas ceva mai lent, pentru a păstra distanța de cei patru. Simțeam nevoia de a auzi părerea lui Jay vis-a-vis de toate astea. 

     — Sunt fumați, a spus el printre dinți, aplecându-și puțin capul spre urechea mea. Dar posibil să ne distrăm, mi-a spus el, alimentându-mi sentimentul de adrenalină. 

     O știam pe Ember din primii ani de viață, ajunsese chiar parte din familie și continua să îmi viziteze mătușa chiar și în lipsa mea, însă nu-i cunoscusem niciodată latura de consumatoare de substanțe din acea categorie. Aveam prieteni în California care practicau chiar și traficul lor la un nivel mediocru pentru a face niște bani de buzunar și știam că păstrând o oarecare distanță, nu eram în pericol. Unii erau oameni de treabă, iar Ember putea să nici nu consume, însă prietenii săi cu siguranță o făceau. 

     — De asta am venit aici, am afirmat, urcându-mă în mașină simultan cu Jay. 

     În timp ce fratele meu apăsa tot mai mai tare pedala de accelerație, o dată cu creșterea intensității melodiei de la radio, mi-am îndreptat privirea spre ceasul de la încheietură, observând că era aproape prânzul, iar eu nu mâncasem decât niște cereale. 

     — Ție nu ți-e foame? mi-am întrebat fratele, privindu-l cu atenție. Acasă, pe vremea asta, o stresai pe mama să-ți pregătească porția de proteine și carbohidrați. 

     — Nu le luam în același timp, Iz. N-o să pățesc nimic dacă azi fac abstracție de modul meu obișnuit de a mânca. Oricum am început cam slăbuț cu acele cereale cu ciocolată, dar măcar o să-mi dea ceva energie.