„ - Și ce se întâmplă atunci când toate persoanele pentru care lupți dispar din viața ta? l-am întrebat cu ochii ațintiți spre spectrele minuscule de lumină. Luna era superbă, dar poate era doar din cauză că el mă învățase să-i privesc și impe...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
_____
— Știu povestea ta, știu cum ai ajuns aici. Știu cine ești, Aiden, am șoptit, simțindu-mi inima mai vie ca niciodată.
S-a uitat confuz spre mine, iar razele de soare ce se oglindeau în apa iazului îi mângâiau șuvițele rebele din vârful capului.
— N-am idee cum să îți spun așa ceva, am început, strângându-mi degetele. Tensiunea din pieptul meu era sfâșietoare doar la gândul rostirii acelor nume. Îi cunosc. Pe Tyler și pe Harry.
Aiden a înghețat pentru câteva momente, la propriu. Nu și-a schimbat expresia și nu a clipit, puteam aproape să pariez că nici măcar nu mai respira.
Un moment sau două, până ce s-a mișcat lent din locul său, venind cu pași dureros de preciși spre mine. Nu se uita în altă parte, decât în ochii mei.
— Cum? a întrebat din nou, iar vulnerabilitatea pe care o văzusem de atâtea ori la Aiden își deschisese din nou aripile. Stătea grandioasă în fața mea, fără niciun scut protector. Sufletul mi-era din ce în ce mai greu.
Nu am putut să îi răspund imediat. Încă mă mai întrebam dacă era greșit sau nu ceea ce făceam.
— I-am cunoscut, am mărturisit iar, golul din stomacul meu părând că mă înghite cu totul.
Harry.
— Te-au căutat atâta timp...
Amintirile mi se izbeau haotic de pereții craniului și îmi doream doar să nu cedez. Îmi aminteam speranța din ochii lui Harry și durerea din ai lui Tyler. Îmi aminteam îmbrățișarea lui Tyler și ultimul schimb de priviri cu Harry. Eram capabilă să merg atât de departe?
— Nu, a spus hotărât, întorcându-se cu spatele la mine. Nu, nu vreau să știu. A trecut prea mult timp, Tyler e de vină pentru tot rahatul ăsta.
Am inspirat cu grijă, de parcă mi-ar fi fost teamă să nu sparg bula în care intrasem. Desigur, trebuia să clarific multe pentru Aiden.
— Regretă -
— Foarte bine. E numai vina lui.
Mi-am mușcat obrajii, simțindu-mi lacrimile amenințându-mi claritatea orizontului. Tyler nu merita acest dispreț. Încercase să își repare greșeala, încercase să îl găsească pe Aiden, să îl răzbune. Dumnezeule, plătise atât de scump pentru tot...
— Ba nu e! m-am răstit, cu ceva mai multă vlagă. A încercat să rezolve totul. Te-a căutat, Aiden. A încercat să te răzbune atunci când te credea -
