„ - Și ce se întâmplă atunci când toate persoanele pentru care lupți dispar din viața ta? l-am întrebat cu ochii ațintiți spre spectrele minuscule de lumină. Luna era superbă, dar poate era doar din cauză că el mă învățase să-i privesc și impe...
Stop the noise. Listen to every single drop of love in your beloved ones' veins. That's what really matters.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
_____
— Ești sigură că nu vrei nimic?
Am scuturat încet din cap, punându-mi mâna deasupra ochilor pentru a-i feri de soare.
Aaron mi-a zâmbit și s-a întors spre bar, mergând relaxat, cu brațele pe lângă corpul care îi strălucea sub razele soarelui.
Aparent, felul lui de a mă păstra în siguranță era unul foarte nonconformist și... exotic.
Ajunseserăm acum câteva ore pe malul Cala Vallpresona, o plajă retrasă din Santa Cristina, în apropiere de Barcelona, care avea doar un mic bar în centru, în care activa un amic de-al lui Aaron. Jayden nu era foarte încântat de idee, însă trecuse o săptămână de la primirea acelui plic, iar Aaron era convins că eram în siguranță în această zonă.
Îmi spusese că angajase un detectiv care să afle cine trimisese acel plic, pentru a-l putea prinde și a putea avea grijă să nu ne mai deranjeze, însă, momentan, nicio amprentă de pe bancnote sau cartonaș nu fusese concludentă. În mare parte erau ale mele și ale lui Aaron, alături de alte câteva sute. Era destul de greu să găsești un singur făptaș atunci când banii erau cel mai circulat obiect posibil.
Însă Aaron era optimist și avea darul de a molipsi și persoanele din jurul său. Era convins că detectivul, împreună cu echipa sa restrânsă va găsi incriminatul, fie pe baza unui cazier, fie prin eliminare directă.
Îl țineam pe Harry la curent cu tot ceea ce se întâmpla și își manifestase chiar și el dorința de a lua parte la această cercetare, însă aflasem de la Ryan că aproape reușise să se întoarcă la secție, așa că voiam să îl țin departe de problemele mele. În fond, avea și el suficiente lucruri pentru care să se îngrijoreze.
Nu însemna că îi și convenea, însă nu îi plăcea nici să se certe cu mine. Dintr-un motiv sau altul, eram incredibil de pacifiști amândoi. Știam că nu era nevoie de și mai mult consum de energie.
— Știi, poate nu a fost o idee atât de rea, a vorbit Jayden, scuturându-și părul de stropii de apă. M-aș putea obișnui cu nisipul și marea.
Mi-am dat ochii peste cap, întinzându-i prosopul albastru.
— Ai trăit în San Francisco, practic ai trăit în apă și nisip.
— Da, dar nu era niciodată atât de cald.
Nu am mai comentat, pentru că Jayden avea dreptate. Contrar așteptărilor oricărei cunoștințe europene pe care o aveam, în San Francisco nu era mereu vreme de plajă, întrucât Pacificul aducea curenți reci. Totuși, acest aspect nu ne împiedicase pe mine și pe Jayden niciodată. Important era să ne dorim, cu siguranță ajungeam printre valuri.
