Pe strada Bow erau aliniate câteva trăsuri luxoase, așteptând să lase călătorii în fața clădirii luminate feeric din Covent Garden.
-Arată ca un templu grecesc! exclamă Sherry privind pe geamul trăsurii. Exact cu tabolul din biblioteca
Entuziasmul ei era molipsitor, iar Stephen se aplecă și privi fațada Operei Regale.
-A fost construită după modelul templului Minervei din Atena.
Sherry își ridică grijulie poalele rochiei şi coborî din trăsură sprijinindu-se de brațul oferit de Stephen. Înainte de a intra, se mai uită o dată la clădire.
- Este minunată, spuse ea. Urcară treptele şi cìnd ajunseră în hol multă lume se uită la ea admirativ, însă ea nici măcar nu observă aceasta. Urcară scara interioară, cu coloanele sale ionice elegante şi candelabrele în stil grecesc.
La Londra se obişnuia ca oamenii care veneau la spectacole să arboreze o mină blazată și plictisitã, însă lui Sherry nu-i păsa. Chipul îi era luminat de o bucurie imensă și se oprea pentru a admira fiecare detaliu arhilectonic. În holul de sus mai făcu o pauză şi privi uluită primul etaj de loje şi coloanele grațioase care le adăposteau și susțineau arcadele pe care erau pictate scene din operele lui Shakespeare.
Stephen ar îi dorit să o zorească, dar era conştient de efectul pe care-l avea măreția asupra ei şi, pentru a nu-i împiedica pe ceilalți spectatori să meargă la locurile lor, o luă ușor de braț şi-i spuse in șoaptă:
-O să rămânem după terminaea spectacolului ca să mai poți admira in voie totul.
- Oh, îmi pare rău. Îmi vine greu să cred că oamenii trec atât de nepăsători pe lângă frumusețile acestea.
Loja lui Stephen se afla în locul cu vizibilitate maximă, iar cănd intrară Sherry se uită mai întâi la şirul de loge de pe partea opusă, fiecare cu candelabrul său și cu buchete de flori aurìi combinate cu stele în relief, pictate pe frontonul lojei.
- Sper să-ți placă opera, spuse el şi se aşeză alături de ea, apoi salută formal pe câțiva prieteni din loja alăturată. Am obiceiul să vin in fiecare joi.
Sherry îl privi fascinată şi atât de fericită încât nu-i venea să creadă ce aude.
- Cred că îmi va place. Adică, sunt entuziasmată, ceea ce trebuie să fie semn bun.
Stephen se uita la ea surâzător și, în timp ce o asculta vorbind, își coborî privirea peste buzele ei, rămânând acolo câteva secunde, după care o privi în ochi.
Fusese un sărut! își zise ea. Un sărut pe care trebuia să-l simtă și atât. Involuntar, Sherry își puse palma peste mina lui, așa cum făcuse in prima zi când își recăpătase cunoștința. Era un gest mărunt, de-abia perceptibil, pe care el îl făcu la fel de inconștient, pe când se întoarse să-i salute pe prietenii de alături. Sherry făcu la fel ca el, iar Stephen schimbă poziția mâinii sale, acoperindu-i palma cu a sa, strângându-i degetele înlănțuite cu ale lui. Sherry simți un fior trecându-i pe șira spinării pe măsură ce degetul lui mare îi mingîia palma deschisă cu mişcări delicate. Şi acesta era tot un sărut, îşi zise ea emoționată. Unul mai profund, mai lent, mai senzual. Privi mâna puternică şi degetele care-i fremătau peste ale ei; simți cum tot trupul i se înfierbântă şi se topeşte la fiecare atingere a lui.
În staluri şi la galerie mulțimea era zgomotoasă şi aproape toți îi studiau pe cei din loje. Sherry încercă să pară calmă şi degajată, dar fiecare mângâiere de-a lui Stephen îi făcea pulsul mai rapid.
Când mișcările lui încetară şi pulsul îi reveni la normal, se simți oarecum stânjenită de starea de exitare pe care i-o produseseră gesturile lui probabil obişnuite.
