Sherry fredona veselă o melodie și scotea din șifonier rochia pe care urma să o poarte la cununie peste o oră, apoi o puse pe pat. Era prea devreme ca să se schimbe, iar limbile ceasului de deasupra căminului păreau că se învârt mai încet.
Fiindcă nu putuseră să invite doar o parte din prieteni și pe ceilalți nu, se hotărâseră să se limiteze la familia apropiată ca invitați la nuntă, lucru care nu-i ofensă pe prieteni neinvitați și păstră intimitatea ocaziei pentru familie doar. Sherry dorise astfel. Astfel, familia mai putea aștepta câteva săptămâni până să anunțe căsătoria celorlalți, astfel încât să nu pară un eveniment prea pripit.
După cum spunea ducesa, care o rugase pe Sherry să-i spună „mamă" cu o seară înainte, nunțile grăbite aduceau după ele o furtună de bârfe și comentarii nefavorabile despre motivele zorului. Domnișoara Charise fusese invitată pentru că nimeni nu avea inima să o excludă. Trebuia să sosească în orice clipă. Doctorul Whitticomb era celălalt nemembru de familie invitat, dar de dimineață trimisese vorbă că un pacient al său avea mare nevoie de asistența lui și că va veni mai târziu la un pahar de șampanie.
Planul era ca ducele de Claymore să le aducă pe mama sa și pe Whitney acasă la Stephen peste o oră, iar Stephen urma să vină peste o altă jumătate de oră, exact la unsprezece fix, când va avea loc ceremonia. Nunțile englezești, aflase ea, aveau loc după tradiție între ora opt dimineața și prânz, astfel încât cuplul de tineri căsătoriți să beneficieze de lumina zilei și de o noapte întreagă de somn înainte de a se gândi și de a înfăptui pasul important pe care-l aveau de făcut. Vicarul lua în considerare și timpul său, conștientizând rolul pe care-l avea, de a-i cununa pe contele de Langford. Sosise în urmă cu o oră, ca să se asigure că nu întârzie, precauție pe care Colfax o găsi amuzantă când îi dădu informația lui Sherry. Îmbrăcat în livreaua de sărbătoare, la fel cum erau înveșmântați și ceilalți servitori din casă, Colfax îi spusese că personalul casei dorea să-i cânte în această ocazie unică un cântec tradițional pe care-l repetaseră în bucătărie. Impresionată de sensibilitatea lor, Sherry acceptase imediat încântată.
După cele văzute de Sherry până atunci, se părea că numai valetul și mireasa nu erau emoționați; camerista ei era atât de fâstâcită încât îi trebuise toată dimineața pentru a se învârti pe lângă Shery pentru a-i face baie și a o coafa, timp în care scăpase pe jos acele de păr și prosoapele, până ce Sherry o trimisese în camera ei pentru a rămâne singură în ultimele clipe de așteptare.
Sherry privi pe toaletă colierul cu diamante și safire întins pe catifeaua aibă a cutiei de la bijutier, trimisă de Stephen azi-dimineață. Mângâie colierul și cele trei șiruri de pietre prețioase parcă îi străluceau drept răspuns la fericirea ei. Bijuteria era mult prea sofisticată pentru rochia simplă pe care urma să o poarte, dar Sherry se gândea că va trebui să o aibă la gât pentru că era de la Stephen.
Stephen... Urma să devină soțul ei și gândurile îi zburară involuntar spre minutele pe care le petrecuse în salonul întunecat, împreună cu el, după operă. O sărutase până ce-i tăiase răsuflarea. Îi simțise rotunjimile trupului apăsând-o și valuri de senzații o șocaseră și o pătrunseră pe măsură ce-i simțise coapsele lipite de ea. Buzele o ademeneau posesive, iar mâinile îi mângâiau delicat sânii. Când se depărtă puțin de ea îi spuse cu vocea răgușită de emoție, susținând-o in brațele sale.
- Ai idee cât de pasională și unică ești?
Neștiind ce să-i răspundă, căută în memorie un motiv pentru senzația de vinovăție pe care o încerca fiindcă îl lăsase să o sărute și să o mângâie. Nu găsi nici un răspuns și-l luă de gât, apoi își lipi obrazul de pieptul lui, El gemu și râzând îi luă mâna făcând un pas înapoi.
