După ce Sheridan, Alexandra și Victoria plecară din sufragerie, cele trei doamne rămase încă acolo făceau eforturi imense să pară degajate și încrezătoare, dar în realitate erau tensionate și emoționate când auziră o trăsură venind, o oră mai târziu.
- Acesta trebuie să fie Stephen, zise ducesa. Puse cana pe masă și, din pricină că-i tremurau mâinile, prețioasa piesă din porțelan de Sèvres aproape se rostogoli pe farfurioară, până ce rămase imobilă. Toată dimineața oaspeții sosiseră pentru sărbătorirea micuțului, inclusiv familia Skeffington, dar Stephen nu-și făcuse încă apariția și devenise evident fie că îl reținuse ceva, fie că nu avea de gând să vină deloc. Dacă nu a suferit vreun accident, sau nu a fost prădat de hoți la drumul mare, continuă ea, voi îi tentată ca eu însămi să-i fac un rău! Am ajuns cu nervii la limită. Sunt prea bătrână ca să fac față unui asemenea suspans.
Whitney nu mai avea răbdare ca valetul să-i anunțe pe noii sosiți și se duse la fereastră să se uite afară.
- El este, dragă?
- Da... Oh, nu! răspunse nora ei; se răsuci pe vârfuri și rămase cu spatele lipit de draperie. Arăta desfigurată.
- Da, el este sau „oh, nu" nu este el? întrebă domnișoara Charity.
- Da, e Stephen.
- Atunci e bine.
- Cu Monica Fitzwaring.
- Cu atât mai rău, spuse ducesa dându-i-I în brațe pe nepotul de trei ani domnișoarei Charity, care-I primi binevoitoare, cu toate că fusese invitată la complot de nevoie. Noel se atașase foarte mult de bătrână în ultima vreme șİ Whitney nu îl putea despărți tocmai de ziua lui de compania ei. Trebuise deci să i se spună și ei de planul stabilit și de sosirea lui Sheridan, dându-i-se motivele clare.
- A adus-o și pe Georgette Porter.
- Cred că este foarte frumos! exclamă domnișoara Charity privindu-I cu dragoste pe Noel, iar ducesa și nora ei se uitară mirate la ea. Îi luă mânuțele tânărului Noel Westmoreland și le lovi una de cealaltă, ca și când ar fi aplaudat, făcându-I să râdă, apoi le privi pe cele două ducese care se uitau la ea de parcă ar fi văzut o nebună. O femeie îi va ocupa lui timpul, prezise ea bucuroasă, iar celelalte două se vor ocupa una de alta, Iăsându-l liber pentru Sheridan a noastră.
- Din păcate, Monica și Georgette nu se pot suferi.
Domnișoara Charity nu văzu acest amănunt ca pe un obstacol.
- Pentru a-i face o impresie bună lui Langford își vor petrece timpul întrecându-se în amabilități. Sau, adăugă ea gânditoare, se vor uni și-și vor vărsa răutatea asupra bietei noastre Sherry, dacă Langford îi va acorda ei atenție.
Mai puțin încântată de cea de-a doua posibilitate, Whitney o privi pe soacra ei.
- Ce să facem?
Domnişoara Charity nu suporta să fie Iăsată deoparte într-o asemenea atmosferă încărcată de tensiune și spuse triumfătoare:
- Ar trebui să-I invităm pe dragul monsieur DuVille ca să egaleze efectivul.
Ducesa simțea că o lasă nervii așa că îi spuse bătrânei:
- Ce idee absolut absurdă! După cum bine știi, Stephen a căpătat o aversiune numai când aude numele acestui bărbat, din ziua când a dispărut Sherry!
Mâhnită că ducesa dădea dovadă de nervozitate, Whitney interveni:
- Ce ar fi să-I duceți pe Noel afară, îi sugeră lui Charity. Le-am spus guvernantelor că la această oră să-i ducă pe copii la lac, să vadă lebedele și să mănânce ceva dulce. Ați putea-o supraveghea personal pe guvernanta noastră specială, dacă va apărea acolo.
Charity dădu afirmativ din cap, se ridică și-I luă pe Noel de mânuță.
- Ei bine, tinere milord, să mergem să ne spionăm victima, zise ea in glumă.
Noel trase înapoi și scutură capul, refuzând.
- Mai întâi pupic, la revedere, spuse el și alergă cu piciorușele durdulii spre bunica sa pe care o sărută, apoi se agăță de gâtul mamei sale și făcu la fel, știind că așa le place lor. Vesel, surâse bătrânei și o luă de mână, apoi ieșiră amândoi prin glasvandul care dădea spre terasă.
Ducesa de Claymore rămase serioasă până ce micuțul dispăru, apoi se concentră spre ușile care duceau spre hol. Încordarea o biruise în cele din urmă. Era foarte furioasă pe Stephen fiindcă le zădărnicise planurile atent alcătuite spre a-I împăca până la urmă cu Sheridan, iar el nu adusese una, ci două femei. Fără să cunoască starea de spirit a mamei sale, Stephen le conduse pe cele două invitate ale sale în sufragerie și veni direct spre scaunul ei.
- Pari supărată, îi spuse el aplecându-se ca să o sărute.
- Nu aș părea supărată, dacă nu ai întârzia mereu și nu mi-ai da emoții.
Stephen rămase șocat de tonul ei, dar nu reacționă la critica prea aspră.
- Nu credeam că timpul e esențialul. Regret că ai fost îngrijorată.
- Este absolut nepoliticos să-ți faci gazdele să aștepte, răspunse ea pe un ton sever. Stephen o privi surprins:
- Cele mai sincere scuze, alteță. Făcu o plecăciune și adăugă: Pentru a doua oară. Ridică din umeri neputincios, încercând să nu se arate afectat de ieșirea mamei sale și Ie prezentă pe invitatele lui: Mama, cred că o cunoști pe domnișoara Fitzwaring...
- Ce mai face tatăl tău, Monica? o întrebă ducesa pe tânără tocmai când aceasta făcea o reverență.
- Foarte bine, mulțumesc, alteță. Vă trimite cele mai bune urări.
- Te rog să le transmiți și pe ale mele pentru el. Acum, cred că ești complet epuizată după călătorie, așa că îți propun să te duci sus și să te odihnești până la cină pentru a-ți recăpăta culoarea în obraji.
- Nu sunt deloc obosită, alteță, spuse domnișoara Fltzwaring, emoționată de aluzia discretă la adresa înfățișării ei.
Ducesa nu o luă în seamă și, întinzând mâna către Georgette, îi zise:
- Am auzit că ai fost cam bolnavă în ultima vreme, domnișoară Porter. Ar trebui să te odihnești în weekend-ul acesta.
- Oh, dar, asta s-a întâmplat anul trecut, alteță. Sunt complet restabilită.
- Prevederea este cheia unei sănătăți bune, insistă ea. De aceea medicul meu îmi spune mereu că mă bucur la anii aceștia de o robustețe și o bună-dispoziție uimitoare.
Whitney le salută pe musafirele neașteptate, văzându-le pe amândouă că se îndoiau de buna dispoziție a ducesei.
- Amândouă arătați în formă, dar sunt sigură că v-ați bucura de câteva minute de odihnă, le spuse ea surâzătoare, apoi le escortă pe consternata domnișoară Porter și pe ofensata domnișoară Fitzwaring spre ușă, spunându-i valetului să le arate camerele lor.
- Unde e nepotul meu? întrebă Stephen după ce o sărută scurt pe Whitney pe obraz. Și unde e „buna" dispoziție a mamei mele, adăugă el ironic, în șoaptă.
- Noel este cu domnișoara Charity... începu Whilney și îi veni imediat ideea că era un moment propice. Acum trebuia să fie. Peste o jumătate de oră toată lumea se va aduna lângă lac, unde copiii vor avea o mică petrecere. Noel va fi acolo cu câțiva copii din vecini.
