Poezii

Lună, îți scriu iar

De ce nu-mi dai ascultare, lună?
De ce te uiți în van, în jos?
Nici stelele nu privesc în zare,
A devenit un cer cețos.

Tu-nțelegi? N-are farmec să observ.
Când mă uit tăcut spre mare,
Valoarea mai c-o risipesc.

Și-am sperat să fiu feeric.
M-am rugat să fiu ucis de stele căzătoare.
M-am rugat să urc în cer precum păsări călătoare.
Tot ce a rămas e static.
Sunt eu și privesc un val.
Tu n-ai să mai pleci din ceruri
Iar eu n-am să ies la mal.