Poezii

Realitatea are picioare scurte

După atât amar de vreme
Mă simt de parcă am mimat.
Unde e anxietatea
În care m-am îngropat?
De ce nu simt nimic
Atunci când liniste cuprinde,
De ce trebuie doar să respir
Să știu că are să fie bine?
De ce se închide anxietatea în mine
Și de ce e doar gând.
De ce nu simt nimic pe zi
Dar noaptea mă cuprinde-n vânt?

Când inima nu-mi bate
Când îmi aud numele.
Când vorbesc spre oameni
Și frica se ascunde.
Oh, și ce o iubeam!
Mi-a stricat trecutul
Si mai că mă-necam.
Mai că îmi pierdeam sufletul
Și nu o mai simțeam.
Unde e anxietatea
De care mă îndrăgosteam?

Sunt atât de liber
Să simt că merg doar drept,
Să nu simt de parcă
Am oasele puse incorect.
Să pot să respir fără să cred că sunt privit
Și să-mi dechid gura
Fără să recit.
Ce-i această binecuvântare
Și cum de îmi fac amici?
Unde sunt eu...
Și cine a ajuns aici?