Nu te mai văd, te scurgi, inima-ți cântă,
Inima-mi strigă
Dar nu mai văd vreun rost
Privesc cum te scufunzi în adâncuri,
Cum se pierde ce a fost.
În mâna mea aurie, lumină a trecutului
Apune ultimul amurg pe care l-am privit,
Prima lună a nopții-n care
Totul s-a oprit.
Odată cu tine, mă pierd pe mine
Nu știu cine mai sunt
Nu știu ce personalitate am
Sau dacă am avut,
Într-o lume de culori
Eu sunt gri, sunt unul
Forțez culori să stea pe trupul meu
Dar nu rămâne tușul.
Nu te mai văd, te scurgi, inima-ți cântă,
Inima-mi strigă,
Cântecul amintirilor de demult
Începe să se stingă
Curge precum nisipul prin degetele noastre
Rămân o poză în dulap
Și amintiri nefaste
CITEȘTI
Poezii
PoesiaBandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate
