Poezii

În amurg de vară

Petalele ce cad
Anunță toamna.
Ne cad peste pleoape obosite
Și ne topesc haina.

Tronează pomii peste noi,
Se lasă umbra.
Covorul de frunze
Împodobește lumea.

Și cuvintele nu pot fi rostite
Căci avem trupul amorțit.
Ele nu sunt zise
Căci sunt de neoprit.

Suntem obosiți,
Suntem alamă.
Ne închidem ochii
Pentru că toama ne-a-nceput să doarmă.

Și picură roua,
Ea cade peste noi.
Ne este frig pe vremea asta
Dar ne astupă frunzele, greoi.

Dormim ocrotiți de toamnă,
Tronează peste văi.
N-are să ne deranjeze
Căci e viața pentru noi.