Poezii

Fii melodia mea

Dă-mi tu un rost în viață,
Eu nu știu de unde să-l mai iau
Tot ce eram eu era un visător,
Dar visurile îmi mureau.
Sângele a curs din părul meu rosu,
A devenit un negru mat
Iar omul care am vrut să fiu
Parca ieri l-am îngropat... .
Peste dealurile adormite
Zac în văi licurici
Iar casa visurilor noastre
Își face veacul pe aici.
Mă pierd în tine
Că-n mine n-are rost să stau,
Când rămân singur cu ele
Vocile parcă șopteau
Iar eu, ca o fantomă,
Umplu goluri ce nu rămân umplute,
Îmi caut o nouă identitate
Ca să nu vezi că am multe.
Să nu-mi vezi fața înstelată
Ce sub lună strălucea
Dar acum, în locul lunii,
Se aude vocea ta.