Poezii

Rochia-i roșie

Mă cheamă din zor de zi,
Mă cheamă să mă duc,
Îmi deschid ochii dimineața
Și aud un cântec surd.

"E mâine. Am zis ieri că fac mai bine."
Dar îmi spune cu-n surâs;
"Ai puterea să lupți cu mine
Pe când îmi ești umil supus?"
Îmi presează capul pe podea
Cu tocul
Și-mi aduce noi oglinzi.
"Uită-te din nou și astăzi,
Să vezi că n-ai cum să te minți."

Și se duce;
"Las-o, dă-i bătaie. Nu poți face nici un pas."
Și îmi zice după, noaptea;
"Nici atât n-ai putut să faci."
Iar rochia-i lungă se întinde
Și atinge solul gri,
Uitându-se urât la mine;
"Mâine e o nouă zi."

Și încerc s-o dau deoparte
Când amețeala mi-e stăpân,
Îi repet că nu există
Și îmi zice că-s nebun.

Mă ridic, mă ia cu greață.
Mă uit la numere și văd;
Pe când lumea se învârte
Cred că mâine am să pot.