Și-ncet te scurgi tu, viață dragă
Cu gustul tău amar de pin
Și mă-ntreb de ce de-o vreme
Nu mai treci și prin cămin.
Te scurgi tu cu vântul,
Cu vuietul său sumbru, lin
Și-ncet pielea de pe oase
Mi-o iei fără vreun suspin.
Eu știu de ce tu bați, dar fără de nevoie
Că oricât ai vrea s-o pui la loc
Piela nu mai stă de voie.
Oricât rece îmi oferi
Nimic nu cântă-n ritmul ăsta
Și poate că deși inima-mi cere
Disperată s-o opresc,
Poate că sângerarea asta roșie
E un lucru omenesc...
CITEȘTI
Poezii
PoetryBandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate
