Poezii

Rochia-i roșie II

Vine cu pașii repezi
Și-mi ia bărbia să mă uit în sus,
Tocurile îi răsună
Și anunță c-a trecut.

Are vorbe mari dânsa,
Rujul strident îmi sare-n ochii.
Se comportă ca o lady
Pe când privește către noi.

Să nu mă încred în cuvântul dânsei;
Mi-am repetat de atâtea ori.
Dar când nu pot crede nici în sine
Orice drum duce-napoi.

Și câteodată-i văd milă în ochii,
Surâde.
Îmi zâmbește și știu clar.
E momentul să renunț pe bune,
Să-i accept prezența-n dar.

Mă uit de zor la chipul ăsta
Și regret c-am vrut să fug.
De-mi accept odată soarta
Poate mâine pot s-o duc.

Și ia te uită,
Azi e mâine!
Aștept o nouă zi din nou.
Mă priveste prin vitrină
Iar eu sunt doar un bibelou.