Poezii

Ploaie de primăvară

Parcă picură rouă peste genele-mi
Care cad într-un vis nefericit.
Care nu pot face față
Fricii ce o simt.

Bagajul e greu pe când mâna mi-l ridică,
Mă întrept către aeroport;
Către o lume mare
Să mă poarte-n orizont.

Nu pot ajuta când mă uit în oglindă-
Văd doar un copil ce n-a putut să se destindă,
Forțat să cresc
De trecerea aniilor.
Adult mă întreb-
unde e copilăria
De n-am putut să copilăresc?

Picură rouă pe hainele-mi,
Când mă îndepărtez de orașul ce-l numeam casă,
Și-mi las familia în spate
Știind că a trecut timpul
Pe care îl voi fi petrecut cel mai mult cu ea.
Așa fadă cum era.

Știind că fețele pe care nu le voi mai vedea
Vor îmbătrâni numai,
Căci aceasta e ironia sorții de a exista.
Când pare că-i timp,
El pare a pleca... .

Și picură gânduri prin bagajele mele
Că parcă n-am amintiri să-mi amintesc unde am fost,
Că viața doar a trecut pe lângă mine,
Ce frumos!

Picură gânduri.