Poezii

Iar toamnă

Frunzele se lasă peste nostalgia mea pierdută
Îngroapă gândurile mute
Ce se adună,
În memoriile tale se strecoară
Vântul rece de toamnă ușoară.
Aerul rece îmi intră pe nări
Și mă uit la dealul ce se arată
Cafeaua calda sa-mi limpezească sufletul
Ce nostalgic se destramă.
Ma gândesc la trecut
Și realizez cu o scăpare
Că timpul e o glumă proastă
Menită să ne care
Amintirile ce se leagănă
Pe craca asta subțire,
Stau să cadă-n toamna
Asta arămie.