Poezii

Flori de mucegai

E goală casa azi,
De doar o săptămână.
Nu se mișcă mai nimic
Sub ocrotirea ei bătrână.

Și nu se aude nicio voce,
Nu se aude un răspuns.
O singură șoaptă vorbește
Uitând că-i singur pe pământ.

Timpul se duce,
Praful s-a lăsat.
Amintirile vechi s-au tot degradat.

Casa e goală,
Nu mai e nimic.
E ca o străină,
Dar i-am vorbit.

Singur e tot
Iar lumina nu se aprinde.
Așteptând să se deschidă ușa
Nimic nu se deschide.

Un "ce faci?"
Răsună-n gol,
"Am ajuns."
La unison.

Cresc flori de mucegai
Și sunt lăsate să crească,
Lipsa ta să o amintească.
Și ele sfărâmă tot
Cu dinți dintr-ai lor,
Zicând în tăcere
Că nu mai vii pe coridor.

Și e privit cu goliciune,
Este cam greu de crezut.
E greu să crezi că a fost finalul
Și că nu te-am mai văzut.
Că ți-a fost șters chipul
Și că-s flori de mucegai.
Că vor crește după sine
Ca la tine, ca în rai.