Poezii

...

În ale tale pagini mă veștejesc precum timpul,
Gânduri plăpânde ce vor doar a dispărea
Port în negura minții mele.
Încep a decadea
Atât de tânăr
Dar mă simt bătrân,
Dacă eram adult copil
Acum ce să mai zic că sunt?
Te-ntreb, viață, eu te rog să-mi spui
Ce sunt eu acum când încep să mă încui
Să citesc din vechi poeme
Și să văd că nu eram
Decât umbra ființei tale?
Eu, defapt, nu existam.
De ce m-ai învățat de mic
Că orice pe lume moare,
De ce ne vedem crescând
Pe când familia ne dispare?
Dacă timpul e al meu
De ce să nu mă întorc în timp,
De ce dai senzația că ceva poate aparține
Când nu pot să dețin nimic?
Tu totul iei și văd pe sine
Că și pe mine mie m-ai luat.
Adânc în negura pădurii
În pagini eu mă strofoc
Și inspir mirosul nopții
În care timpul stă pe loc.