Poezii

Lasă-le, visuri, să moară

Îmi ziceam visător
Dar lasă-le, visuri, să moară.
Se prind speriate de sufletul ăsta
Și tremură afară.
Lasă-le, visuri, să moară
În lupta asta să scăpăm din țară.

Dacă am crescut cu griji
De ce mai eram mici?

Lasă-le să moară,
Ne eliberăm precum păsările zboară!
Precum nopți ce se transformă
Și devin frunze de toamnă,
Vrem doar siguranța
Că nu rămânem fără casă.
Dacă eram adult
Acum ce mai pot să fiu?
Mereu m-au consumat gânduri-
Îmi am locul în sicriu?

Oglindă-oglinjoară,
Cine-i cea mai frumoasă din țară?
Moartea din fața sufletului meu
Sau umbra care sunt,
Umbra unui copil lăsat
Să putrezească sub pământ?
Lasă-le, visuri, să moară,
Lupta asta o ducem de odinioară.
Continuă, tată
Lupta e o viață
Facem copii doar că să poată să se crească,
Ăsta e instinctul,
E doar o omenească... .

Nici zăpadă nu mai e,
Deci e clar că am visat.
Dacă asta-i realitate...
Ceva chiar că-i eronat.