Poezii

Lasă-mă, iubire

Lasă-mă să beau, iubire
Să-nec gândul ăsta suav.
Promit să nu întrec limita
Că ți-am promis că n-o s-o fac,
Ți-am promis că stăm în viață,
Că te-am ales și te-am lăsat în dreapta mea
Și că nu meriți suferință
De care n-ai putea scăpa.
Știi că mereu am fost melancolic ,
Nu-i așa de greu, te prinzi.
Nu-ți face griji,
E doar o stare
E concepută de către sfinți.
De orice a creat planeta,
Iadul ăsta zâmbitor
Când mi se râde-n față
Că de plec o să-mi fie dor.
Lasă-mă să beau, iubire
Vinul ăsta fin, dulceag,
Să nu-mi mai peste că exist
Doar că a vrut cineva meleag.
Să uit că am fost adus
Să fiu un câine pe pământ
Și că poate vinul ăsta
E singurul lucru sfânt... .