Poezii

Tot strălucești în ochii mei

Se sparge, uite-o cum se sparge,
Cade din draga mea casă, cerul,
Și pe parcurs de desface
Ca o stea căzătoare.
Inima asta de sticlă
Sclipește printre nori
De parcă ar fi vreo divă.
Stelele se uită
De parcă nu mă ignoră de atâta timp,
De parcă ea nu le cerea șoptit
Să o ia odată acasă
Din jocul ăsta inutil,
Și draga mea,
Încep să mă întreb dacă tu chiar nu mă asculți cumva,
Că de atât timp vorbesc cu tine
Dar nu pari a mai ascuta.
M-am săturat să mă uit la tine
Când mă chemi să mă întorc
Dar nu-mi zici niciodată drumul
Și mă lași aici pe pod.
Nu știu dacă mă auzi,
Dar în noaptea asta precară...
Eu nu cred că mai plec de-aici
Și sper că știi asta, dragă-
Ce ironic,
Am mâinile pline de sânge.
Nu-nțeleg de ce mă doare
Sau de ce mă mai distruge.
M-am săturat să vorbesc singur
De parcă se va schimba ceva,
Poate că sunt eu nebunul...
Dar Adio, draga mea.