Negru e cerul,
Marea e albă.
O vijelie mare se întinde
În țară.
Dacă nu putem pleca,
Dacă n-avem lumea noastră,
Pare vremea să plecăm
Pe misterioasa cale dalbă.
Dacă demoni chiar există
Dacă îngeri-s undeva,
Dacă nu e spațiul golul
În care ne vom dizolva,
Atunci poate că există scopul.
Atunci poate că e trai.
Poate că în lumea asta nu ajungi doar să le dai.
Ah.
Ne stafidim.
Ne uscăm ca să murim.
Era așa de negru cerul...
Sau s-a mai schimbat ceva?
Pare să înghită totul,
Cerul e în casa mea.
O bilă enormă,
Un gând să îți ia.
Suntem în marea albă...
Ne pierdem în ea.
CITEȘTI
Poezii
شِعرBandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate
