Mărul otrăvit pe care mi l-ai dat;
L-am mâncat.
Dar nu pot digera aceste cuvinte.
Gustul amărui, trecerea timpului
Se simte.
Fiecare bucată era ca un os,
Luciul cojii nu mai era lucios.
Doar otravă și gustul amărui,
Senzația dulce aparținând nimănui.
M-am târât pe drumul peșterii
Gata să te-nfrâng,
Dar greutatea existenței tale
Mă pune la pământ.
Te uiți de zor, de sus la mine,
Și te văd chemându-ți gașca.
Detaliile sunt mii și mii,
Dar la fel rămâi:
Ești albă ca zăpada.
CITEȘTI
Poezii
PoetryBandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate
