Lasă-mă să mă-nec
În cerul nopții,
Să-mi poarte sufletul în zbor
Într-un void negru și veșnic,
Primitor,
Într-o noapte ca asta, când nimic nu are rost-
Când parcă totul e pe dos.
Să fie liniște,
Să fiu doar eu.
Eu cu mine.
Noi mereu.
N-am nevoie de iubire,
Nu înțeleg acest concept
Căci nici eu nu mă pot iubi.
Nu iubesc decât stelele, luna
Și golul ce îl simt.
Lasă-mă să dorm.
Nu-s făcut decât să plutesc
În lumina visului meu;
Luna, însoțitorul meu.
Dacă-mi vrea sufletul, i-l dăruiesc.
Dacă nici luna nu mă vrea, de ce să mai trăiesc?
CITEȘTI
Poezii
PoesiaBandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate
