Luna iar nu are față
Căci s-a săturat de ea,
S-a săturat să se arate
La geamul din casa mea.
S-a săturat să mă privească,
Să mă vadă cum ignor,
Cum strigătul tăcut al nopții
E lung- silențiosul cor.
Și sper că după scurta viață
Să pot să ajung la ea,
Să îmi îngroape corpul ăsta
Lângă dânsa, ca o stea.
Să-mi călăuzească mintea
Departe de ce am fost.
Să îi spun că n-am speranță,
Să spună că n-are rost.
CITEȘTI
Poezii
Thơ caBandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate
