Poezii

Delegații tăcute

Tu dezmembrează-mă
Tot tu să-mi aprinzi lumina.
Tu decolorează-mă
Păstrează-mi căldura.
Tot tu ia-mi vocea,
Pune-mi scotch pe suflet.
Pastrează-mi muzica
S-o auzi în loc de tunet.
Ia-mi și văzul
Păstrează-l, i-al tău.
Ia-mi tot sufletul
Ca fie călăul tău,
Să fie umbra ta.
Dezmembrează-mă
Cu vocea ta
Când tipi în capul meu
Și pacea o faci a ta
Și văd cum dezgropi
O neagră parte din a mea.
Tu urli cuvinte
Iar eu nu le înțeleg,
Ani de zile
Eu tot nu le leg.
Ia-mi persoana,
Ia-mi și gândul,
Ia tot ce am fost în lume,
Numai rănile astea să le dai
Cu alifie și minune.
Tu descoperi răni tăcute
Ce curg pe sub un bandaj
Și mă faci să sangerez pe tine
Iar apoi începi să tragi;
Tragi de inima mea,
De sulfetul meu,
De copilul care sunt în capul meu,
Iar eu vreau să beau licoarea
Vieții străvezii
Dar ce rost dacă mâine iarăși
Numai o să vii?
Tragi de gândurile mele,
Tragi numai de persoana mea.
Tu dezmembrează-mă,
Tot tu aprinzi lumina mea.