Poezii

Abisul, tot ce vreau

Îmi închid ochii în acest zgomot,
Aștept să-mi fie luată esența.
O simt cum se scurge
Și-i scade prezența.
Un abis negru e tot ce am în jur,
Iar stelele mă poartă împrejur.
Oh, eu!
Cel cu față de nebun.
"Eu" ce regretă tot ce spun.

Și se uită la mine găurile negre,
Iar luna există ș-o iubesc.
Mi-a zis că prețui-i existența
Dar am vrut să îl plătesc.
Iar lacrimi se usucă
Iar eu nu mai simt nimic.
Las voidul să mă poarte-n lume,
Să mă ia spre infinit.

Vocile tac,
Iar timpul nu mă doare.
E o liniște deplină...
La mine în hotare.
Plutesc agale și mă las purtat.
Uit cine sunt sau de ce exist defapt.