Tu, viață,
De ce ne amăgești?
Ne faci să stăm cu frica
Că poate chiar poți să pleci.
Stau lângă șemineu
Și-ți simt căldura...
E un nou Crăciun
Care se dă de-a dura.
Am un gust amar pe limbă,
Melancolic mă numesc.
Trag de tinerețea asta
Că poate alta nu primesc.
Dacă plec și las în urmă
S-ar putea să nu găsesc
Aceleași chipuri ce sunt astăzi
Si care doar îmbătrânesc.
Să-ți simt mirosul de portocale,
Esența de la geam,
Dar să găsesc o casă goală
În care doar îmbătrâneam.
Să aud colinde
Dar să nu mai văd lumină...
Într-o cameră ce astăzi
Mi-e atât de clar străină!
CITEȘTI
Poezii
PoesíaBandaje pentru sufletele nefericite cărora le place să se cufunde în nopțile întunecate
