Poezii

》《

Obrajii ei sunt presărați cu stele
Iar părul ei e albastrui.
În ochii ei e universul
În care vreau să mă încui.

E casa caldă într-o iarnă,
Un loc sigur după job.
După toată energia
Pe care nu mai pot s-o port.

Când mă uit spre cerul nopții
Parcă mă cheamă la ea,
Iar când știam că îmi e greu
Problemele le-ndeparta.

Așa că sper și eu că-s luna
Dacă ea e univers.
Să știe că sunt chiar acolo
Chiar de mă dezintegrez.

Să-mi dea stelele ce-s mult prea grele
S-o ajut din zori in zori,
Promițând o dimineață
Pe pământul vast cu flori.