Capitolul 32

1.1K 81 13
                                    

       Enzo:

     -Esti sigur ca e o idee buna sa fiu și eu aici? Mai ales ca nu i-ai anunțat ca o sa vii însoțit?ma întreabă angioletto cand parchez masina in fata casei.
      -Da angioletto. Daca nu o sa le convina atunci o sa plecam,raspund si intorc capul spre ea. Vreau doar sa ii anunt de noi. Nu vin sa le cer binecuvântarea.
      -Ok...spune incet.
      Coboram din masina si imi trec un brat in jurul taliei ei. O simt cat e de agitata,dar i-am explicat ca nu are de ce sa-si facă griji. Părerea alor mei nu ma interesează. Vreau doar sa ii anunț ca sa știe dinainte la ce sa se aștepte in cazul în care relația noastră o sa iasă lumina mai repede decât nu trebuie.
        Urcam trepte din fata casei si deschid usa. O las sa intre prima,dar imi impreunez degetele cu ele ei atunci cand traversam holul ca sa ajungem in living.
        Chiar dacă e miercuri astazi stiu ca Sofia e acasă,iar Rossi si-a terminat de mult programul...asa ca...numai bine impuscam doi iepuri intr-o lovitura,iar daca va întrebați de ce le spun pe nume părinților mei,este pentru ca majoritatea italienilor isi cresc astfel copiii. Ei cred ca in felul asta se apropie mai mult de copii lor si ca dezvolta o relație mult mai mare de prietenie. Nu stiu ce sa spun...poate dacă nu ar incerca mereu sa imi dicteze si sa-mi comande viata chiar am fi  prieteni,dar asa...relația mea cu ei este una foarte rece.
        "Ce sa faci? Nu toate sunt roz în viata,nu?"
         Cand ajungem in living,ii vad pe amandoi cum intorc ochii spre noi din cauza cizmelor cu toc ce le are diavola mea in picioare si pocnesc pe gresie la fiecare pas pe care il face.
        -Lorenzo,sare mama de pe canapea si un mic zambet ii contureaza buzele cand ma vede.
        Nu o face din suflet,ci pentru ca e  e angioletto cu mine si vrea sa păstreze aparentele. Fiindca noi suntem o "familie model" si foarte bine văzută in societate,iar manierele conteaza extrem de mult.
        "Niște rahaturi dacă ma întrebați pe mine. Eu nu sunt adeptul măștilor. Prefer sa fiu actorul principal in viata mea asa bun sau rau cum sunt,decât sa ma prefac si sa imi schimb masca in funcție de context si împrejurimi."
         -Ciao!ii salut in timp ce ne apropiem de ei.
        Il vad pe Rossi cum se intuneca la fata cand o vede pe angioletto si ranjesc ca un nemernic in coltul gurii.
       "O durere în suflet am eu de nervii lui. Poate sa considere gestul meu unul sfidător pentru ca i-am adus dusmanul in casa,dar nu imi pasa. Ea e tot ce mi-a lipsit si tot ce imi doresc."
        -Angioletto,ea este Sofia D'Angelo,spun si le fac cunostinta. Sofia,ea este viitoarea mea soție,i-o trantesc,iar ochii ei se maresc cand ma aude.
        -Te-ai prostit de cap???intreaba Rossi razand,dar nu e rasul lui.
        -Chiar deloc,raspund degajat si ma asez relaxat pe un fotoliu.
        O trag pe angioletto in poala mea si amandoi ne privesc ca pe doi nebuni.
        -Buna ziua,spune bruneta mea si schițează un zâmbet.
         -Eris Chronis,zice Rossi pe un ton dur.
         -Chronis?intreaba mama,iar socul ii traversează imediat chipul.
          -Da. Numele meu este Eris Chronis.
          Ranjesc din nou ca un nemernic cand o vad cat e de stapana pe ea si o sarut apasat pe frunte.
          -Iti bati joc de noi,Lorenzo?se rasteste Rossi si sare ca ars de pe canapea.
          -Nu,raspund scurt si ii infrunt privirea criminala.
          -Nu? Cum nu? Nu poți sa fii cu ea!!exclama si gesticulează ca un arbitru spre angioletto.
          -Cum sa nu?intreb relaxat și il vad cum se schimba la fata.
          -Hai sa ne calmam,intervine Sofia atunci cand il vede pe Rossi cum incepe sa tremure de nervi.
          -Nu ma calmez Sofia! Nu vezi ca a înnebunit?
           -Ba n-am înnebunit!replic pe un ton sec. O iubesc și vreau sa fie soția mea,iar in viitorul apropiat probabil o sa avem și vreo doi sau trei copii,continui si le cade fata efectiv cand ma aud.
           -Dio!exclama Rossi si incepe sa se facă tot mai rosu la fata.
            -Lorenzo,esti sigur ca asta vrei?
           -Da Sofia,raspund ferm. Asta vreau.
           -Dar e eleva ta!!!rabufneste Rossi. Și e minora inca!!!
         -Nu pentru mult timp,intervine angioletto si intoarce capul spre mine.
         Zambim amandoi pentru ca ne gândim la același lucru și imi mut privirea de pe ea inapoi pe ai mei ca sa le dau încă o veste bomba.
         -In ianuarie cand Eris o sa facă 18 ani,o sa ne căsătorim.
        -Mio Dio! Cristo Santo! Santa madre di Dio!
         Incep sa rad când il aud.
        -Poti sa ii cobori pe toți pe pământ,dar asta nu o sa schimbe cu nimic situația,replic chicotind si un marait nervos ii părăsește buzele.
         -Esti conștient ca nu doar pe tine te bagi în rahat dacă afla cineva,nu??? O sa fim de rasul întregii tari!!!urla ca nebunul si imi dau ochii fiindca mi se rupe de prestigiul familiei.
        "Daca afla lumea care o sa fie problema? N-au voie doi oameni sa se iubească?"
        -Daca te face sa te simți mai bine,o sa ne ținem relația ascunsa pana cand o sa termine liceul,spun si pufneste.
        -Mda...de parca asta o sa funcționeze!exclama exasperat. Nu ai fost în stare sa faci nimic bun in viata ta!imi scoate ochii.
      "Mda...si uite ca incepe din nou..."
       -Parca era vorba ca nu iti mai aud gura dacă te ajut anul asta cu rolul de profesor,i-o tai sec,iar fata lui se impietreste din cauza furiei.
       -Atunci nu am sa mai spun nimic,scrasneste din dinti. Mai ai si altceva sa ne aduci la cunostinta?schimba subiectul. Ceva interesant?intreaba pe un ton batjocoritor.
         Rad incet si ii fac semn lu angioletto sa se ridice,apoi ma ridic la rândul meu si o cuprind din nou cu bratul de dupa talie. Imi privesc parinti cum se uita supărați la mine si ranjesc cu o cruzime ce e palpabila.
         -Da. Plecam,raspund fara urma de caldura in voce. Nu stiu de ce am vrut sa va anunț despre planurile mele de viitor cand știam ca oricum nu dați doi bani pe ele. Dar cel mai probabil am facut-o ca sa ma conving pentru a nu știu cata oara ca am luat cea mai buna decizie atunci cand am hotărât sa fac ce ma taie capul decât sa ascult de voi.
       -Iesi!urla Rossi si imi inclin capul intr-un gest sfidător.
       -Stai linistit. Chiar asta intentionez sa fac. Ciao!le spun si imi strang bruneta la piept,apoi ne indreptam pasii spre usa.
        -Doamne,psychi mou,sopteste cand iesim din casa.
        -Stiu angioletto...oftez,iar ea ma prinde de mana cand ajungem in dreptul mașinii si dau sa-i deschid portiera.
         -Uite...nu vreau sa iti spun părerea mea despre părinții tai,insa vreau sa stii ca pentru mine ei nu contează. Stiu ca nu ești ca ei,iar lucrul asta e cel mai important pentru mine.
         O strang la pieptul meu imediat ce termina de vorbit si ne privim adanc in ochi.
         -Sa știi ca pateras avea dreptate. Poate te cheamă pe tine D'Angelo,dar chiar vorbești si te comporți exact ca un Chronis.
         Rad usor in barba și tensiunea o simt cum se ridica de pe umeri mei,apoi ma aplec putin cand ea imi cuprinde obrajii in palme.
        -Enzo,familia nu înseamnă doar legatura de sânge,iar în familia Chronis nu ai sa vezi sau ai sa auzi vreodată asa ceva,sopteste cuvintele din suflet. La noi poți sa fii cine vrei si sa faci tot ce dorești. Nimeni nu o sa te judece,iar dacă vreodată o sa ai nevoie de ajutorul lor,sa stii ca te poți baza pe ei. Sunt precum leii atunci cand trebuie sa apere ce e de-al casei,continua si inspir adanc inainte de a vorbi.
           -Sunt convins de asta angioletto,dar eu vreau sa ne formam propria noastră familie.
           -O s-o facem psychi mou,surade usor. Se agapo.
           -Ti amo vita mia,zic si imi lipesc buzele de ale ei,apoi o strang mai tare in brate cat timp o sarut.
         -Hmmm...imi geme in gura cand limbile ni se întâlnesc.
         Zambesc.
        -Hai sa mergem acasă,spun cand o simt cum incepe sa tremure usor la pieptul meu.
         Suntem la mijlocul lunii Noiembrie,iar de saptamana viitoare deja se anunță ninsori,insa lucrul asta se pare ca nu o sperie pe diavola,fiindca nu renunță la rochite si fustițe. Lucru ce nu imi displace,dar nu imi doresc sa răcească.
         -Bine,sopteste cu glas ragusit. Apropo...ai mei pleacă în week-end la o matusa in Grecia,ce zici dacă vii la mine acasă?intreaba si ridic dintr-o sprânceană.
          -Vrei sa dorm la tine?
          -Da,raspunde imediat si ii deschid portiera ca sa urce în masina. Ma gândeam sa dam o tura prin Olimp,chicoteste ca o dracoaica.
         -Ce perversa...ranjesc si incepe sa joace din sprancene.
         -Dar iti placeee,geme cuvintele si isi musca cu lentoare buza de jos.
         -Enorm,recunosc si imi face cu ochiul.
         Un colt al gurii mi se ridica intr-un zambet intunecat,iar mintea mi-o ia putin razna cand ma gândesc la păcatele in care putem sa ne pierde atunci cand o sa ajungem în camera aurie.
        -Atunci asa facem. O sa păcătuim din nou in Olimp,spune si incuviintez din cap,dupa inchid portiera si dau roata masina.
           Urc pe scaunul șoferului si pornesc motorul,dupa ii arunc o privire încărcată de dorinte lui angioletto,iar in ochii ei incep imediat sa joace scantei.
        Chicotesc exact ca un drac.
        "O sa păcătuim in Olimp...dar de data asta o sa o facem în stilul meu pervers si murdar. Deja o si vad legata de un crucifix si așteaptă cuminte sa o plesnesc cu vreun bici sau o cravasa."
        -Hmmm...gem din cauza imaginilor ce incep sa mi se contureze in minte si ma intind sa o musc de buza de jos. Abia aștept sa te rup,soptesc pe un ton jos inainte sa-i inhat gura.
         "De fapt...pot sa zic ca sunt chiar nerăbdător sa ajungem amandoi in Olimp. Fiindca sunt ferm convins ca o sa se lase cu scantei."
        
        

Străbat Iadul pentru tine 🔞 Vol 4Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum