Străbat Iadul pentru tine 🔞 Vol 4

Capitolul 42

     Enzo:

     Deschid un ochi cand nu ii simt caldura trupului langa mine si intind un brat ca sa o caut prin pat. Sar in picioare ca ars imediat ce nu o găsesc si vad pe hol lumina ce vine dinspre baie. 
      -Angioletto??intreb incet cand ies din dormitor si traversez holul.
      Usa de la baie e întredeschisa,dar nu aud nici un zgomot dincolo de ea.
      "Ce naiba?"
     -Angioletto?intreb din nou,iar linistea din baie incepe sa ma îngrozeasca si parul mi se ridica instant pe ceafa.
     "Ceva nu e bine..."
      Instinctul imi spune ca sunt pe cale sa trăiesc ce mai mare cosmar,iar frica jur ca imi îngheață tot sangele din vene.
       Cu fiecare pas pe care il fac,groaza ma cuprinde mai tare,iar cand ajung in dreptul ușii si o deschid incet,ma clatin pe picioare cand vad imaginea din fata ochilor mei. Pentru cateva clipe mintea mea suferă un scurtcircuit,iar inima mi se opreste in piept,apoi un urlet sfâșietor imi iese din adancul pieptului cand imi revin în simturi si vad balta de sange in care zace angioletto.
       Ma reped spre ea si cad în genunchi langa capul ei.
      -NO!!!urlu cand ii cuprind obrajii în palme si ii vad chipul lipsit de culoare.
       "E atat de palida ca ma îngrozește,iar faptul ca nu imi dau seama dacă mai respira sau nu,imi trimite sufletul direct pe fundul iadului si-l face sa zaca in agonie."
      -Angioletto! Dio! No! No! No! Per favore,no!
     Urlu si incep sa o misc incercand sa o trezesc,dar in loc sa deschidă ochii,capul ii cade intr-o parte si simt ca mor. Mor la naiba!
      "Dio! Mio Dio! Per favore no!"
     O intorc cu grija și ii privesc concentrat pieptul. Sunt atat de speriat incat nu-mi dau seama dacă ii urca si coboara,iar ca sa fiu sigur ca mai este în viata,ii ating cu degetele tremurand linia pulsului. Respiratia mi se poticneste mie in gat cat timp ma concentrez pe simturi,iar cand ii simt sangele cum pulsează incet prin vene,dau drumul tot aerului ce imi e blocat în plamani. Apoi incep sa ma agit cand mintea mea o ia razna si gandurile negre incep sa se amesteca cu speranța.
       "DIO!!! Nu se poate întâmpla asa ceva!! Eu nu pot sa o pierd!!"
       Cu inima batandu-mi haotic in piept,imi strecor bratele pe sub ea si o strang la pieptul meu,dupa ma ridic in picioare si mai ca nu-mi rup gatul cand ma intorc pe calcaie din cauza sangelui de pe jos. Ma echilibrez cat pot de repede si din doi pasi mari ies din baie si ajung pe hol,iar cand intru in dormitor,o intind pe pat si cu mainile tremurând i-au telefonul de pe noptiera si sun la salvare.
       -Te rog angioletto...te rog rezista vita mia! Te rog nu-mi fa asta!o implor din tot sufletul meu in timp ce telefonul suna si parca dureaza o eternitate pana răspunde cineva.
       -Buna seara! Ce urgenta aveți?
       -Am nevoie de o salvare!!!urlu panicat si imi privesc bruneta incercand sa-i urmăresc pieptul ca sa ma asigur ca încă respira.
      -Domnule,care este urgenta?
      -Nu stiu,dar sotia mea e plina de sangeeee!!!! Am nevoie urgent de o salvare!!!
      -Va rog frumos sa va calmati si spuneți-mi adresa.
       "Cum dracu sa ma calmez??? Asta isi bate joc de mine???"
         -Domnule? Imi spuneți adresa?ii aud vocea parca venind de undeva de departe și ii turui adresa dintr-o suflare,iar dupa ce inchid apelul,ma postez in fata dulapului si trag repede pe mine o pereche de blugi.
        Imi duc o mana la inima cand incepe sa-mi bata ca nebuna si masez de cateva ori locul de deasupra ei.
        "Dio! Cat sunt de speriat. Sunt foarte speriat fiindca n-am trăit niciodata asa ceva si nici nu mi-a fost frica de absolut nimic pana la bruneta mea. Dar acum frica ce o simt pe interior ma termine. Sunt ingrozit,iar gandurile negre nu ma ajuta deloc sa imi mentin controlul."
         Cu fiecare privire aruncata spre bruneta mea,groaza creste mai mult in mine si cu toate ca nici macar nu pot sa concep faptul ca exista posibilitatea sa o pierd,calvarul tot ma mănâncă pe interior.
        "Nu am cum sa o pierd!"
         Urlu in mintea mea cuvintele,apoi continui sa ma concentrez pe respiratia ei.
       -Te rog rezista! Ramai cu mine angioletto! Nu-mi poți face asta mio cuore!(inima mea)
         Cu frica ce apasa greu pe sufletul meu,i-au din nou telefonul si il sun pe Max. Incerc sa-mi controlez tremurul corpului,dar nu reușesc. Sangele imi e înghețat in vene din cauza groazei ce a pus stăpânire pe mine si ma sperii mai tare cand il vad pe al ei cum se prelinge pe picioare.
       -Enzo?imi răspunde somnoros.
       -Max!!! Trebuie sa vii la urgente!zbier la el.
       -Ce?
       -Eris!!! Eris nu e bine!ridic din nou vocea.
        -Dumnezeule!racneste,apoi imi inchide telefonul.
        Il arunc pe al meu pe pat,dupa o  strang pe bruneta la pieptul meu si incep sa plâng cand o ridic si o vad cum atarna fara vlaga in bratele mele. Abia pot sa respir si cu privirea incetosata,traversez holul si ma lovesc de masuta din colt cand vreau sa ma incalt cu bocancii,dupa ies din apartament fără sa-mi mai i-au nimic pe mine si ma indrept spre lift.
        -Dio!exclam printre suspine si-mi bag nasul în scobitura gatului ei. Te rog! Te rog rezista angioletto!
         Incep sa o rog fără incetare sa reziste,apoi ma rog in gand la toate ființele celesti in timp ce astept liftului,apoi cand intru in el,din nou ma rog de ea ca sa reziste ca sa nu ma lase singur pe lume fiindca n-as avea rost fara ea pe pamant.
       "Nu poate sa-mi facă asta!"
        -Te rog rezista angioletto!o implor,dupa incep sa ma rog la Dio,apoi la Zeus,dupa la toți sfinții pe care ii știu.
        In clipa asta ma rog la oricine ma poate auzi numai ca sa faca ceva ca ea sa fie bine.
       Cand ies din lift,vad girofarele de dinainte ca masina salvării sa apara in fata blocului,iar cand ies din scara nici măcar nu simt frigul de afara cu toate ca ninge pentru ca in clipa asta nu mai judec limpede. In momentul asta pentru mine contează sa fie ea bine.
       -Ajutati-o!ii rog cu glas stins pe cei doi medici ce se apropie de mine. Va rog,faceți ceva sa-i fie bine!le cer si o strâng  la pieptul meu incercand sa ii dau din puterea mea ca sa reziste. Va rog sa o salvati!ii implor si lacrimile le simt cum imi curg pe obraji.
        -Ne ocupan noi de ea,imi zice unul dintre ei si mi-o ia din brate.
        -Vin cu voi,le spun si ma urc dupa cel ce intra cu angioletto in ambulanta.
      Habar nu am cat e ceasul,dar încă e întuneric afara si ninge. Ninge cu fulgi mari si cu toate ca sunt imbracat intr-o pereche de blugi,iar angioletto intr-un tricou de al meu,eu tot nu simt frigul de afara.
        Ma uit la medicul ce imi intinde bruneta pe targa si vad cum o leagă in câteva centuri,apoi imi face semn unde pot sa ma asez si inchide usa salvării dupa noi,iar masina se pune imediat in miscare.
       -Are hemoragie,ma informează si ma priveste cu parere de rau.
        -De la ce sângerează?intreb cu voce sparta,fiindca sunt distrus,nimicit si infrant.
        Ma uit la picioarele ei,la mainile ei si la tricoul de pe ea cum sunt pline de sânge și simt cum ma rup tot mai mult pe interior.
        -Nu pot sa iti spun nimic concret pana nu o consulta un medic,dar sangereaza din cauza sarcinii,imi raspunde si inima mi se blochează in piept cand ii înțeleg sensul cuvintelor.
         Respiratia mi se opreste in gat cand il aud si agonia ma inghite cand in cateva secunde.
        -Dio!!!urlu cand imi revin din al doilea soc prin care sunt nevoit sa trec în mai puțin de jumătate de ora și trag o gura mare de aer in piept.
       Inima incepe sa-mi bata dureros in piept,iar iadul dinauntrul meu incepe sa se dezlantuie. Simt cum ma ustura tot interiorul,iar teroarea formează un hau in pieptul meu ce incepe sa ma înghită incet,dar sigur.
        Imi sterg lacrimile amare de pe fata si ma uit ingrozit la mainile ce-mi tremura incontrolabil. Sunt pline de sânge. De sangele ei si al ingerasul nostru.
       "Dio!No,no,no!!!Nu se poate întâmpla una ca asta!"
        Ridic cu greu privirea cand medicul se invarte putin prin jurul ei si mi se rupe sufletul cand o privesc. Pustoaica mea ce pana acum câteva ore se comporta ca o diavolita,acum e atat de fragila ca ma nimicește sa o vad asa. Lacrimile incep sa-mi curga mai tare pe fata cand vad sangele de pe ea si as face orice pe lumea asta doar sa fie din nou bine. As face orice ca să o pot ajuta.
        "Dio!! Dio,ajut-o sa fie in regula atat ea cat si copilul! Fa-mi ce vrei mie in schimb,dar ajuta-mi îngerașii si fa-i bine. Nu vreau sa o pierd și nici pe copilul din burtica ei. Viata asta nu poate sa fie atat de cruda...nu poate sa îmi facă una ca asta!!! Te rog,Dio! Nu lasa una ca asta sa se întâmple."
        Nu stiu cat timp stau pierdut prin ganduri,dar la un moment dat simt o mana cum ma strange de umar,iar atingerea ma aduce cu picioare pe pamant. Clipesc buimac,apoi imi ridic privirea pe paramedic.
        -Haide. Am ajuns la spital.
        "Si acum sa vedem dacă ajung pe fundul Iadului sau ma inalt spre Rai."