Străbat Iadul pentru tine 🔞 Vol 4

Capitolul 44

        Eris:

     Tin ochii închiși si simt golul din interiorul meu cum ma inghite. Durerea dinăuntrul meu e cumplita. Suspin cand imi aduc aminte starea de ameteala ce m-a cuprins,apoi sangele si durerea de dupa,cuvintele doctorului ce m-au rupt în mii de bucăți atunci cand mi-a spus ca am pierdut sarcina si toate lucrurile astea le simt cum ma sufoca.
       "Doamne! Nu stiu cum sa fac fata la tot ce ma incearca!"
      O lacrima mi se prelinge pe obraz si imi aud sufletul cum urla de durere în mine,iar mintea mea incepe sa gândească haotic si oricat as incerca pot pot sa o reduc la tăcere. Sunt pierduta în durere si habar nu am cum am sa trec peste acest cosmar ce ma consuma în ultimul hal.
       "Am sa innebunesc..."
     -Angioletto...ii aud soapta,apoi il simt cum ma strange la pieptul lui.
     A trecut o săptămână de la noaptea aia cumplita,iar acum stam în pat si în momentul de fata simt si durerea lui nu doar pe a mea. Lucru ce ma distruge mai tare. Am reușit impreuna sa creăm o viata pe care am si pierdut-o la scurt timp după,iar acum nu știu cum sa depășesc chinul ce apasa greu pe umerii mei. Nu stiu cum sa accept faptul ca am pierdut o parte din el si din mine.
       "E cumplit! E chinuitor tot ce simt!"
       Incep sa plâng cu suspine si din nou simt cum ma sufoc cand ma gândesc la cele petrecute.
       "Cum e posibil ca Dumnezeu sa ne facă asa ceva? Sa-mi pierd copilul făcut cu bărbatul pe care il iubesc mai mult decât imi iubesc viata? Cum sa trăim cu golul asta din noi de acum înainte? Fiindca sunt constienta ca nimic pe lumea asta nu o sa-l umple la loc."
      -Angioletto...spune din nou si deschid ochii.
      Inghit nodul din gat si incerc sa respir.
      -Da?răspund într-un sfârșit cand reușesc sa ma liniștesc putin.
      -Vorbește cu mine,vita mia.
     "Si ce as putea sa spun? Știu ca si lui ii e greu,de aia tac,fiindca nu vreau sa il fac sa ii fie si mai greu decât ii este deja. Trebuie cumva sa imi regăsesc echilibrul. Nu stiu inca cum am sa reușesc sa fac asta pentru ca rănile sunt prea proaspete...dar am sa ma străduiesc sa imi revin incet,incet."
      -Spune-mi Eris. Nu uita ce ne-am promis,angioletto,sopteste,iar eu oftez cand ma uit în ochii lui si ii vad cat sunt de tristi.
      -Eu...simt golul in mine,ingan cu greu si mai multe lacrimi imi curg pe obraji.
      "Nu imi place ca viata a facut o mutare ce mi-a dat lumea peste cap sau mai degrabă o mutare ce mi-a distrus lumea si a ars-o din temelii."
       Inspir brusc cand se apleaca si ma saruta. O face tandru,incet si cu iubire. Ii simt iubirea cum vrea sa-mi panseze ranile si sa-mi umple golul,iar sentimentul e atat de puternic încât imi face inima sa tremure in piept.
       -Se pare ca am pierdut jocul,spun incet si pentru o clipa se opreste si ma priveste confuz.
       -Nu,zice cand isi revine. Nu am pierdut jocul angioletto. A fost o mutare dura într-adevăr,dar nu am pierdut jocul. Inca esti aici,cu toate ca mi-a fost frica ca am sa te pierd,iar atunci...da...puteam sa spun ca am pierdut jocul,dar in situația în care ne aflam,am primit doar un fault, spune cu glas incarcat de durere.
       Ma uit la chipul lui impietrit si imi vine sa plâng cand vad cat de mult se controlează. Emotiile ma copleșesc imediat cand vad ca încearcă sa fie puternic pentru amandoi.
       -Sunt un dezastru in momentul de fata,suspin si imi șterge lacrimile.
       Trăsăturile ii devin mai dure din cauza durerii ce se vede cu ochiul liber ca il afectează.
       -O sa facem sa fie bine angioletto. Sunt aici. Mereu am sa fiu,vita mia. Pana la sfârșit.