Black(HS-AU)

Capitolul 6

~Cum te-aş putea eu pierde pe tine,
când tu eştisoarele meu, când
razele tale mă încălzescpe acest
drum de ţară? Cum să uit eu
soarele?~ Mircea Eliade

Anastasia's point of view

Inima imi batea nebuneste in piept.
Simteam ca voi lesina de frica.
Am cerut voie domnului Adam sa
ma lase pana la toaleta.
Aveam nevoie sa ma spal cu putina
apa pe fata, pentru a ma calma.
Simteam acea umbra care ma tot  urmareste de doua luni bune.
Acea paranoie.
Necunoscutul.
Stiam ca era pe urmele mele.
Mergeam incet pe coridoare, ecoul
pasilor mei fiind singurul sunet pe
care-l auzeam.
Sau cel putin asa credeam eu.
Acei pasi grei si apasati, din noaptea
trecuta erau in spatele meu.
Simteam ca o sa ma asfixiez de
frica.
Inima nu-si inceta bataile, iar
lacrimile si-au facut aparitia,
curgandu-mi siroaie pe obraji.
Mi-am intors privirea in spatele
meu.
Nu am vazut nici o fiinta umana, ci
doar o umbra.
Speriata am inceput sa o iau la fuga,
un suspins scapandu-mi printre
buze.
Deodata, pasii incetara.
M-am oprit din alergat ca sa-mi trag
rasuflarea.
Am privit din nou stanga-dreapta.
Nicio urma.
Nimic.
Acea umbra ma lasase in pace. 
Am respirat usurata.
Te grabesti, Anastasia.
Este doar linistea de dinaintea
furtunii.
Si chiar asa era.
Ma grabisem sa trag concluziile.
O pereche de brate puternice se
infasoara in jurul taliei mele, trupul
meu fiind lipit de un piept tare.
Stiam cine era.
Era umbra.
Fiinta ce ma tot bantuie de doua
luni.
Inima si-a reluat bataile rapide,
lacrimile grabindu-se sa mi se
scurgasi mai rapid.
Mi-am pus mainile pe pieptul individului, incercand sa-l
indepartez de pe mine.
Dar cum poate o furnica sa miste un
munte din loc?
Nu poate.
Individul isi stranse bratul drept si
mai tare in jurul meu, intr-un mod
protectiv.
Cu mana stanga ma mangaia intr-
un mod linistitor.
"Ingerul meu, nu plange. Sunt doar
eu." Misterioasa persoana imi sopti
la ureche, provocandu-mi fiori pe
sina spinarii. Auzisem pentru prima
data vocea individului.
Era o voce grava, ragusita. Care avea
un efect puternic asupra mea.
Lasandu-ma in transa necunoscutului, mi-am infasurat
bratele micute in jurul taliei masive
ale individului.
Acesta ofta, stangandu-ma cu ambele brate la pieptul sau tare.
Lacrimile mi-au incetat.
Inima si-a incetinit bataile.
Linistea m-a cuprins.
Dar, realitate ma izbi.
Am iesit din transa necunoscutului.
"Lasa-ma in pace" am soptit,
incercand sa privesc barbatul
misterior.
Dar n-am reusit, din moment ce
eram cu aproape doua capete mai
scunda decat el.
Plus ca ma tinea foarte strans in bratele sale.
"Ingerul meu, mi-e teama ca nu pot
face asta. Cum te-as putea eu pierde
pe tine, când tu eşti soarele meu,
când razele tale mă încălzesc pe
acest drum de ţară? Cum sa uit eu
soarele? Te iubesc prea mult." Sopti
la urechea mea, provocandu-mi fiori
in intreg corpul.
Strainul plasa un sarut apasat si
dulce pe fruntea mea, eliberandu-
ma din bratele sale.
"lubita mea, nu ufta, diavolul a fost si el odata un inger." Sopti inainte sa
dispara.
Pentru o fractiune de secunda am
reusit sa-i vad trasaturile fetei, inainte ca sa se transforme intr-o
adie de vant.
Ochii verzi ca smaraldul.
Trasaturile perfecte, demne de un
zeu at Olimpului.
Persoana din visele mele.
Oare era un inger?
Dar prezenta sa imi provoaca frica,
nu liniste.
Cine este aceasta fiinta misterioasa?
"Iubita mea, nu uita, diavolul a fost si el odata un inger." Vorbele barbatului cu ochii de smarald mi se repeta in minte.