"I don't think of all the misery but of the beauty that still remains."~Anne Frank
Harry's point of view
O priveam cum se autodistrugea. Cel mai trist lucru este faptul ca nu pot face nimic pentru a o opri.
Desi amandoi ne-am revenit la normal, aproximativ, ea inca ardea cu setea de a suferi. Cand te obisnuiesti cu sentimentul, iar apoi scapi de ea, vei incepe sa-i duci dorul.
Suferinta, la fel de bine ca oricare drog sau emotie, provoaca dependenta. Trebuie sa ai tarie ca sa scapi de ele, asta doar daca vrei. Cu forta nu se poate.
Astazi avea sa fie ultima mea zi cu ea. Voi face ceea ce este corect, atat din punct de vedere moral, cat si din iubire. Trebuie sa pun capat acestui stres si acestei flacari.
Ea mereu avea sa aiba in posesie inima mea, indiferent de ce s-ar intampla. Ea este jumatatea mea, precum si eu sunt jumatatea ei.
Daca voi sfarsi tragic, stiu ca va putea trece peste, stiu ca va putea supravietui. Ma va pierde, da, dar ea isi va gasi alinare, isi va gasi pe cineva care sa ma inlocuiasca. Isi va gasi pe cineva care o va face sa se simta in siguranta, cineva care o va iubi.
De ce sunt asa de linistit in aceasta privinta? Respectivul individ o va iubi, dar aici intervine smecheria: ea nu il va iubi pe el. Il va folosi pentru ca sa nu faca o actiune prosteasca. Este o supravietuitoare, iar el pentru ea nu va fi nimic mai mult decat un colac de salvare.
Un colac de salvare te poate mentine la suprafata, adevarat este,dar acest obiect se poate distruge usor. Spre deosebire de mine, ancora ei, care pot face fata multor provocari aduse de valuri, colacul se va sparge la un val mai involburat. Eu voi ramane mereu acolo pentru ingerasul meu.
Par a fi egoiste aceste gesturi, asa-i? Ei bine, ce nu este egoist in lumea asta, in ziua de azi? Ce facem noi fara a ne gandi la binele altuia si nu al nostru? Cata iubire mai este pura, ce gest mai este inocent? Indiferent de ceea ce facem, macar o data vom face un lucru pentru noi insisi. Ne vom folosi de alti oameni pentru a ne fi noua bine. Este normal, este ceva ce trebuie facut pentru a supravietui.
Precum speranta, un alt drog care ne ajuta sa existam, nici profitul nu trebuie scos din calcul. Nici acest egoism nu ne trebuie furat deoarece e posibil sa fie tot ce avem pentru a supravietui. Daca ramai fara speranta, poti fi ca si mort.
Astazi voi face sa conteze, voi face sa fie ziua care ii va ramane mereu in minte, in suflet, in inima. Iubirea noastra vreau sa domine, culminand cu sacrificiul suprem, viata.
"Ingerule?" O strig dulce, intrand in camera imbaxita cu mirosul fumului.
Se intoarce spre mine si zambeste slab, stingandu-si tigara in scrumiera.
"Da?"
"Vreau sa iesim la o plimbare astazi, ce zici? Pe malul lacului, la locul nostru."
Ochii i se luminara, iar capul ei dadu aprobator din cap. Se ridica si se duse sa se pregateasca.
Ziua asta avea sa conteze, imi promit mie insumi. Astazi va fi una dintre amintirile noastre cele mai importante.
A trecut putin timp, in jur de un sfert de ceas, iar ea era pregatita. Imbracata ca de obicei, tot in negru, cu parul descalcit si lasat liber, se apropie nerabdatoare de mine.
Fata proaspat spalata, lipsita de orice machiaj radia cu speranta unei zile bune, frumoase. Sclipirea din ochii ei ma impiedica evident sa-mi abtin un zambet. Iar parfumul ei dulce de piersica imi binecuvanta simturile, invaluindu-ma intr-o stare de eforie de nedescris.
Frumusetea tanara, imbratisata de intuneric imi reamintea din nou si din nou de ce mi-a furat inima de la bunul inceput.
La prima vedere, pare a fi o creatura fericita, inocenta intr-un fel. Dar cu cat ajungi sa o cunosti si sa o studiezi mai bine, realizezi ca de fapt este opusul. Este foarte departe de a fi o fiinta inocenta care radiaza doar puritate si lumina. Este un suflet cald, bland, care ii pune pe ceilalti inaintea ei, un suflet care doreste fericire si celui mai mare dusman al ei. Aceasta esenta a ei se afla invelita in intuneric. Intunericul ii protejeaza si ii mascheaza unicitatea si frumusetea.
Se impune, starnind teama, intimidandu-i pe necunoscatori. Dar fii atent, orice coperta poate insela continutul.
Negrul ei, pe langa tristete si intuneric, reprezinta eleganta. Feminitatea si puterea ei sunt binecuvantate prin acest semn al mortii. Este un paradox ea insasi, o enigma greu de descifrat si inteles. Dar odata ridicat voalul misterului, este imposibil de a nu fi iubita. Felul ei de a fi atrage atentia, iar cunoasterea sufletului ei va conduce la admiratie. Orice dans al admiratiei constituie un prim pas pe calea iubirii.
Nici nu-mi pot exprima satisfatia pe care o simt pentru ca doar eu posed cheia tainei care este ea. Si asa va fi mereu, indiferent de ce va avea sa ne rezerve viitorul.
Am cuprins-o intr-o imbratisare stransa, pretuind aceste momente intime care, posibil, aveau sa fie printre ultimele. Aceste mici gesturi sunt neglijate de marea majoritate. Unii si-ar da si aerul din plamani pentru a putea simti si pentru o secunda un astfel de moment.
Amintirea mea va fi mereu intiparita in sufletul ei, cu toate clipele noastre vesele, triste sau suferinde. Frumusetea cuplului nostru este ca, in ciuda situatiilor in care am fost pusi si in ciuda greselilor pe care le-am facut, noi am continuat sa fim un intreg nedespartit. Toate aceste incercari au facut doar sa ne intareasca legatura si iubirea tot mai mult.
"Te iubesc, sfant inger."
"Te iubesc, scump trandafir negru."
Asa am plecat, plini de speranta si dorinta de a avea un gust al fericirii, o ultima amintire speciala si iubita pentru totdeauna.
CITEȘTI
Black(HS-AU)
Fanfiction"Inocenta ta ma innebuneste, ma face sa-mi pierd toate mintile, ma face sa ma comport ca un animal. Dar iubita mea,nu uita faptul ca esti a mea, doar a mea. Sufletul, inima, trupul, mintea, toate sunt ale mele. Precum eu sunt numai si numai al tau...
