Black(HS-AU)

Capitolul 24

~Cum să ştii ce este bucuria, dacă nu ştii ce e durerea?~ Titu Maiorescu

Anastasia's point of view

"Ana..." O voce ma chema.
Parea cunoscuta, de femeie.
Incercam sa o recunosc, dar fara succes.
Stiam ca eram inconstienta.
Dar nu stiam de ce nu ma puteam trezi.
Oricat de mult m-as chinui, nu ma pot trezi.
"Ana..." Aceeasi voce, dar cine este? Cine ma tot cheama?
Ma plimbam in cercuri, incercand sa-mi dau seama cine este acea voce de femeie.
Imi sta pe limba. Portretul ei imi este incetosat, iar numele imi sta pe varful limbii.
Atat de aproape, dar totusi, atat de departe.
"Ana!" Un suspin masculin se auzi de aceasta data.
Vocea aceea.
Doamne, atat de cunoscuta.
Este el!
M-am ridicat in sezut, gafaind dupa aer.
"Ana..." Am privit-o pe Gemma care a respirat usurata, stergandu-si lacrimile de pe fata.
Am privit un minut intr-un punct anume pe peretele opus patului, incercand sa-mi dau seama ce s-a intamplat cu mine.
"Unde este?" Soapta mea a facut-o pe Gemma sa dea dezaprobator din cap.
Imi amintisem.
"Camera lui."
N-am mai asteptat nicio secunda, m-am ridicat rapid din pat si am inceput sa merg cu pasi repezi spre camera sa.
Care se intampla sa fie camera mamei mele.
"Harry!" Am batut tare cu pumnul in usa, auzind un scancet.
In doua secunde, usa se deschise, iar doua brate s-au infasurat in jurul meu.
M-a lipit strans de pieptul sau, plangand zgomotos.
"Imi pare atat de rau, ingerul meu." Soapta sa m-a facut sa-mi ridic capul si sa-l privesc in ochi.
Un sunet de uimire mi-a scapat printre buze cand l-am vazut cum arata.
Ochii ii erau injectati, umflati, fata palida, patata de lacrimi de sange.
"Nu..." Mi-am dus o mana la obrazul sau mangaindu-i-l incet.
Acesta isi inchise ochii, lasandu-se cuprins de starea de relaxare pe care mangaierea mea i-o oferea.
"Nu putem continua asa." Vocea lui joasa, incarcata cu durere, m-a desteptat din transa.
Am facut doi pasi in spate, privindu-l nedumerita in ochi.
Speriata, mi-am marit ochii cand am vazut ce erau pe mainile sale: taieturi adanci, sangele curgang fara oprire din ele. Am privit in spatele lui, unde o balta era deja formata.
Stai, este nemuritor.
"Ce naiba crezi ca faci?" Il intreb cu o voce scazuta, privindu-l dur in ochi.
"Ma duc in iad, unde imi este locul. Sunt nemuritor, da, pana in punctul in care eu singur imi pun capat vietii de pe pamant. Nu pot muri, ci doar sa ma duc pentru vecie in iad." Imi explica incet, inchizandu-si ochii, semn de oboseala.
"Nu!" Tipatul meu exasperat l-a facut sa-si incrunte sprancenele."Nu poti face asta, de ce acum? Toate luptele noastre, din acest razboi, se incheie aici? Pentru ca tu, te dai batut? Huh?"
"Ai castigat razboiul, ingerule. Esti libera. Asta meriti." Zambetul sau mic, trist, mi-a provocat o durere in inima.
Am castigat, dar nu ma simt ca o invingatoare.
Harold pica in genunchi, lipsa de sange, slabindu-l.
Imediat, am fost langa el pe jos, asezandu-i capul la mine in poala.
Lacrimile de durere deja erau prezente, curgandu-mi fara oprire.
"Nu, nu te da batut, te rog. Te implor, iubitule, te implor."
Suspinul meu strangulat l-a facut sa zambeasca trist.
"Mi-ai zis, iubitule? Micuta razboinica s-a lasat in sfarsit, de bunavoie, in bratele demonului? Nu stiam ca trebuie sa ajung in stadiul acesta pentru a te avea asa." Incercarea lui de a destinde atmosfera ma facu sa zambesc slab.
"Te rog, ingerule, traieste-ti viata, gaseste pe cineva pe care sa iubesti, sa-l iei de sot, pe cineva care sa-ti daruiasca lumea.
Uita-ma pe mine, cel care ti-a facut viata atat de grea, cel care ti-a adus suferinta in loc de zambet, care te-a ranit, in loc sa te protejeze.
Uita-ma, nu varsa nicio lacrima pentru un nenorocit ca mine. Intemeiaza-ti o famile, ai grija de copiii tai, daruieste-le iubirea pe care ei, si viitorul tau barbat o merita.
Si zambeste, scumpa mea, zambetul tau este cel mai minunat lucru pe aceasta lume, atat de stricata, unde raul predomina."
Discursul sau m-a atins si mai mult, facandu-mi inima sa bata mai tare.
M-am aplecat si mi-am asezat delicat, buzele peste ale lui.
Imediat, ca un magnet, mi-a raspuns la sarut. Mi-am asezat mainile pe obrajii lui, mangaindu-i usor.
El isi infasura, cu greu, sleit, o mana in jurul meu, apropiindu-ma si mai mult de el.
Acum, intr-un final am descoperit si am inteles doua lucruri: am inteles, ca in felul sau unic, el dorea iubire. Nestiind cum sa se comporte sau cum sa o obtina, a avut un mod inadecvat de a incerca sa-mi castige iubirea.
Dar, daca iubesti pe cineva, esti beat, drogat de iubire, vezi doar chipul persoanei iubite, doresti ca sa o ai pe acea persoana doar pentru tine, sa fii singurul sau singura care ii ofera iubirea pe care o merita.
Dar, Harold, mi-a oferit libertate. A inteles ca egoismul si felul in care isi exprima iubirea m-au ranit, m-au facut o victima.
Desprinzandu-se din sarut, ma privi sincer in ochi, si-mi spuse ceea ce stiam deja, inainte de a-si inchide ochii definitiv:
"Te iubesc."
Nu-i mai puteam vedea minunatii sai ochi, plini de atata iubire, pasiune, sinceritate.
I-am cuprins trupul, lipsit acum de spritul sau, si i l-am asezat pe pieptul meu, strangandu-l in brate.
Plangeam, plangeam in hohote ca mi-a luat atat de mult sa realizez.
Ceea ce am purtat amandoi a fost un razboi. Pe care eu l-am castigat, iar el l-a pierdut.
Dar, de multe ori nu reusesti sa pretuiesti pe cineva pana cand il pierzi.
Esti orbit de fatada, de orgoliu si mandrie ca sa realizezi anuminte lucruri.
Iar eu, abia in momentul in care l-am pierdut, am realizat acest lucru.
"Te iubesc, demonul meu."

____________________________

Voiam sa spun, ca acesta nu este sfarsitul, calm, mai avem multe in fata.
Si de asemenea, doua saptamani plec la bunici si e posibil, foarte posibil, sa nu am wifi, deci nu cred ca voi posta.

Sper ca nu imi planuiti o moarte sangeroasa.*ras nervos*

El'xx