"I loved you like a man loves a woman he never touches, only writes to, keeps little photographs of." ~ Charles Bukowski
Harold's point of view
Intunericul. Imi ineca simturile, imi domina gandurile si temerile. M-a absorbit pe mine complet, pana am ajuns eu insumi sa fiu o umbra.
Dupa innebunire, evident, exista si un moment de trezire, acesta fiind cauzat de dorinta de razbunare. Mi s-a luat cu forta jumatatea. A fost ucisa sub ochii mei. Iar eu, eu aveam sa o razbun, indiferent de pret si ce avea sa se intample dupa. Nu mai aveam taria necesara de a indura viata. Nu mai eram dispus sa suport totul. Voiam sa se termine durerea odata pentru totdeauna. Vreau sa scap, sa evadez.
Voi deranja balanta, voi deveni karma. Il voi face sa plateasca pentru ce mi-a furat si distrus, jumatatea mea de suflet, pe ea.
Imi este dor de ea, tot ce imi pot dori cu ardoare este sa fi ajuns intr-un loc bun, poate la fel de bun precum inima ei pura, brazdata de cicatricile suferintei.
"Lucifer!" Racnetul meu infiorator s-a facut auzit, stiind ca in urmatoarele 5 secunde va fi aici.
Printul Intunericului si-a facut aparitia precum am prezis, infatisandu-se cu o postura obosita, sleita de puteri. Interesant.
Am sarit direct la gatul lui, luandu-l prin surprindere si izbindu-l de podea. Mi-am infasurat nemilos stransoarea in jurul gatului sau, taindu-i aerul din piept. Setea pentru sange va fi potolita doar cu moartea sa.
Pumnul lui frenetic a facut contact cu maxilarul meu, oferindu-i-se sansa sa profite de secunda de distragerea mea ca sa-mi scape din gheare.
"Este in viata."
Am inlemnit.
Asta era unul dintre jocurile lui, voia sa-mi manipuleze mintea ca sa ma supuna.
"Taci, mincinos blestemat!" Voia sa-i pateze imaginea, stiind foarte bine ca e moarta si nu poate riposta.
"Soldatule al Iernii, revino-ti in fire."
Imi folosea titlul impotriva mea. Eram pazitorul Iernii situate in Primul Cerc al Iadului. Inima mea s-a transformat in acest anotimp dupa pierderea ei.
"Cum indraznesti?!" Scrasnetul dintilor era inecat cu ura.
Si asa a inceput o lupta pentru dominare. Voiam razbunare, iar el voia supunere. Nu ma voi lasa pana celalalt va sfarsi fara suflu. Ma voi asigura ca se va intampla asta.
Sangele a inceput sa curga din trupul fiecaruia, pielea despicandu-si perfectiunea. Sasaituri intunecate, reflectand sentimentele noastre se auzeau ragusite, vocile pierzandu-si din intensitate datorita urletelor sfidatoare.
Intunericul se lupta cu intuneric. Niciunul nu avea cum sa predomine din moment ce erau aceeasi substanta. Unul avea sa fie absorbit de catre celalalt.
Eu nu aveam sa ma las mai prejos decat el, nu-l voi mai lasa sa scape, nu si de data asta.
"Inceteaza. E in viata!" Ma pocni tare, facandu-ma sa ametesc pentru cateva secunde.
Lucifer se grabi sa plece, lasandu-ma doar pe mine in camera. Lasul. Am tipat de furie, simtindu-mi corzile vocale cum ma implorau sa ma opresc. Nu aveam mila nici macar pentru persoana mea.
Nu mai aveam nimic. Am ramas cu nimic. Sunt un om sarac. Toata bogatia mi-a fost luata, lumina care imi calauzea calea, iubire ce imi alina durerea, sufletul ce era parte din al meu. Ea mi-a fost furata.
Voiam sa simt ceva, chiar daca acea senzatie era doar durere. M-am repezit la masa din centrul camerei, izbind-o cu forta de podea. Scaunele au aruncate in perete, dezmembrandu-se si clatinandu-se de la intensitatea impactului.
Moarte. Moarte. Moarte. Asta e ceea ce imi doresc. Dar mai intai, nu-mi voi gasi linistea pana nu imi castig razbunarea mult dorita, nu voi avea pace pana cand el nu va primi ceea ce merita, pana cand echilibrul Universului nu avea sa fie restabilit de catre mine. Aveam sa fac dreptate. Imi voi face mie insumi dreptate.
Eu de ce nu am dreptul la fericire ca toti ceilalti? De ce? De ce primesc doar suferinta? Nu sunt un suflet rau, in ciuda naturii mele, nu am facut niciodata rau cuiva intentionat, am facut bine, am usurat soarta altora si am actionat cu bunatate. Iar in schimb, ce primesc? Durere. Primesc ceea ce nu merit.
Pentru un moment de fericire platesc inzecit cu suferinta. Se numeste asta echilibru sau batjocura? Cum? Cum se poate intampla astfel? Se prostesc legile energiilor cu fiecare zi ce trece? Este aberant!
Usa camerei se deschise din nou. Mi-am inclestat pumnii, fiind pregatit de o noua incaierare cu el. Dar in schimb am vazut-o pe ea.
Nu. Era imposibil. Era o iluzie. Mintea imi juca feste. Mi-am vazut ingerasul cu proprii mei ochi cum si-a dat ultima suflare. Lucifer mi-a trimis o morgana ca sa ma poata distruge usor. Nu are cum sa fie ea.
Mi-am pierdut stabilitatea picioarelor si m-am izbit, cazand in genunchi pe parchetul rece. Eram terminat, secat pana la ultima picatura de puteri.
Fata se repezi si imi prinse corpul in bratele ei, sarutandu-mi gatul. Intradevar, era ea, iubirea mea, logodnica mea. Nu era o iluzie.
In momentul in care am realizat, durerea a disparut, setea de sange si razbunare evaporandu-se in vid. Sufletul mi-a fost inundat cu lumina ei, caldura si razele placute incepand sa topeasca gheata din interiorul meu. Era timpul renasterii, iarna avea sa dispara. Picaturi de ura se prelingeau afara din esenta mea, lumina ei stralucind puternic, eliminand raceala ce ma domina.
Iubirea imi imbobocea incet, bunatatea isi facea loc sfioasa in inima, relaxarea cuprinzandu-ma complet. Simteam cum piatra ce imi tinea inima pe fundul marii de intuneric imi dadea drumul, lasandu-ma sa ma apropii cat mai rapid de a lua o gura mare de aer, evitand astfel inecut si pierzania. Am reusit.
Primeam ce meritam intr-un final. Ingerul meu intr-un fel sau altul a revenit la mine ca sa ma protejeze si sa ma mentina pe linia de plutire. Chiar era aici. Amandoi am reusit. Am supravietuit. In momente de criza, in momente de anihilare, supravietuirea este victorie.
Am castigat batalia cu noi insine. Nu ne-am lasat anihilati de intuneric. Am dominat intunericul, biruindu-l si ucigandu-i pana si ultima samanta ramasa ascunsa intr-un cotlon uitat din sufletul nostru.
Am primit ceea ce meritam. Fiecare a platit pretul pentru pace. Ani de suferinta aveau sa se transforme in ani de fericire.
Suntem supravietuitorii durerii, iar cicatricile noastre ne demonstreaza acest lucru zilnic. Suntem mai puternici decat parem. Avem nevoie doar de un impuls care sa ne fereasca de inec.
Primavara a ucis cu un sarut fierbinte iarna.
________________________________
Am avut o perioada mai lunga de writer's block si de aceea nu am postat nimic. Decat sa scriu superficial, mai bine nu scriu deloc. Sper ca acest capitol a fost pe placul vostru. Xx
~W.S
CITEȘTI
Black(HS-AU)
Hayran Kurgu"Inocenta ta ma innebuneste, ma face sa-mi pierd toate mintile, ma face sa ma comport ca un animal. Dar iubita mea,nu uita faptul ca esti a mea, doar a mea. Sufletul, inima, trupul, mintea, toate sunt ale mele. Precum eu sunt numai si numai al tau...
