Black(HS-AU)

Capitolul 61

×Necorectat×



"Light is meaningful only in relation to darkness, and truth presupposes error. It is these mingled opposites which people our life, which make it pungent, intoxicating. We only exist in terms of this conflict, in the zone where black and white clash." ~L.A.




Anastasia's point of view


"Mai scuteste-ma, stii ca am dreptate si ca tu incerci sa te scoti ca un sarpe nenorocit ce esti!" Tonul meu cobori, dar tremuratul cauzat de nervii care clocoteau in mine era perfect detectabil.

Gemma pufni intr-un ras amar, privirea ei tintind-o continuu si intens pe a mea.

"Datorita mie sunteti amandoi in viata."

Liniste. Cele sase cuvinte mi se repetau in cap, provocandu-mi o stare de ameteala chinuitoare.

Trebuie sa fie un joc, imposibil. Este sl naibii de greu de perceput faptul ca ea, jumatatea Diavolului sa aiba un os bun in corp. Cine se aseamana se aduna, cum altfel sa se suporte si mai ales, sa se iubeasca cei doi?

"Inceteaza." Rasul meu era nebunesc. Corpul imi tremura datorita vibratiilor pieptului meu, iar sunetul avea ecou in capul meu.

"Ai innebunit."

Oh, ce onoare sa-mi fie atribuit un astfel de compliment. Prefer sa fiu etichetata ca fiind nebuna intr-o lume unde cei mai multi si-au pierdut mintile si au comis fapte de neiertat.

"Si, bineinteles, ca eu sunt rapid judecata dupa tot ce s-a intamplat, dupa ce am trecut prin tot cosmarul asta si am stat cu frica arzatoare de a-mi pierde jumatatea firului rosu. Multumesc frumos ca ai constatat ca nu mai sunt la fel, poti numi maturizarea mea fortata drept nebunie, daca asa o vezi tu, fie cum doreste sufletelul tau blestemat sa fie."

Persoana care mi-a fost odata colac de salvare, sora, roca, cea pe care ma puteam baza mereu isi inclesta maxilarul, semn ca isi pierdea rabdarea.

"Toata scamatoria asta a fost sa va aducem aici. Avem nevoie de ajutorul vostru."

Nenorocita mica nu a indraznit sa spuna asta...

M-am repezit la vaza care statea pe noptiera de langa pat, luand-o si izbind-o cu putere. Nu voiam sa-i rup gatul fiintei asteia nemernice, nu sunt o ucigasa. Asa ca trebuie sa ma adun, sa ma controlez si sa-mi canalizez furia pe altceva.

"Sa moara naiba daca eu te mai inteleg. Tu ti-ai distrus propriul frate, i-ai intors spatele si tot tu esti cea care pretinde ajutor. Iar pe deasupra, mi-ai mancat mie zilele si ai aruncat la gunoi prietenia noastra de ani de zile. N-am pretins niciodata nimic de la tine decat loialitate. Si poftim aici, pretentii! Te dispretuiesc, simpla ta prezenta imi produce sila, soricelule. Asta esti tu, pretinzi a fi cineva, dar esti doar un soricel speriat care alege tabara castigatoare."

"Daca as fi ales tabara castigatoare, m-as fi dus la maica-ta."

Ce legatura avea femeia aia in toata panza de paianjen in care eram blocati noi restul?

"Iti zic totul mai tarziu." Ma intrerupt, apropiindu-se de mine. "Vreau sa stii ca nu te-am tradat niciodata, nici pe tine, nici pe Harry. Doar mi-am pastrat distanta. Te iubesc, Ana, esti in continuare persoana care mi-a fost mereu alaturi, fara a ma judeca sau lua peste picior datorita alegerilor gresite pe care le-am facut. Te implor, lasa-ti sufletul rece sa fie umplut de caldura luminii, lasa iarna sa plece. Da-i drumul, permite-ti inima sa fie dezghetata. Energia pozitiva sa-i ia loc acestui intuneric care te domina, haide, acest nor rece de ura iti afecteaza judecata si inima. A trecut timpul iernii aspre, e vremea renasterii."

Lacrimile au inceput sa apara, alaturi de nodul in gat ce imi ingreuna respiratia. Mi-am ridicat privirea din poala si am observat ca Gemma imi oglindea sentimentele si gesturile. Amandoua eram in acelasi stadiu de vulnerabilitate. Am obosit amandoua.

S-a asezat pe pat langa mine si mi-a luat mana intra ei, strangand-o slab. Capul ei se aseza pe umarul meu, iar suspinele ei m-au fazut sa cedez la randul meu.

"Mi-a fost dor de tine." Sopti firav, inecandu-se cu un suspin.

"Nu sti ce greu mi-a fost, nu sti ce am facut, crede-ma, si fratele tau, vai si amar si de el." Tremuram de la plans, dorind sa intru in pamant de durere.

"Am vazut ca ti-a dat inelul mamei." Mi-am sprijinit capul de al ei, privind amandoua mana stanga, cea pe care o tinea cu grija intra ei, mangaind delicat argintul de pe degetul inelar.

"Firul rosu, ha?"

"Nimic nu e la intamplare la o adica, Ana, nu crezi?"

Niciuna dintre noi nu mai spuse nimic dupa intrebarea ei retorica. Lacrimile au inceput sa ni se usuce pe obraji.

Furtuna a trecut si a lasat in urma pagube materiale si umane. Nimeni nu stia cat de mari sau cat de mult aveau sa-i afecteze distrugerile, ci asteptau in liniste, cu sufletul usurat de grija si teama de odinioara ca totul sa se rezolve de la sine.

Dar acea asteptare avea sa fie curmata rapid, deoarece o noua furtuna avea a vina in curand.

Usa se deschise, izbindu-se de perete, Lucifer agitat si stresat, alergand spre noi.

"S-a trezit si nu este prea fericit. Crede ca esti moarta si ca il mint."

M-am ridicat deodata, facand-o pe Gemma sa se dezechilibreze.

"Du-te, lamurim mai incolo." Imi dadu un zambet incurajator, iar Satan se aseza in locul meu, cuprinzand-o in brate.

"Doar tu vei reusi sa-l aduci pe drumul care trebuie." Lucifer mi se adresa scurt, dar cuprinzator.

Am alergat cat m-au tinut picioarele, auzind urletele sfasietoare ale persoanei la care tineam cel mai mult pe lumea asta. Camera lui era devastata, harababura isi avea loc de onoare, iar el, el avea o sclipire demonica in privire. Amuti cand imi vazu corpul in tocul usii.

Pica in genunchi, iar eu m-am napustit si i-am strans corpul in brate, sarutandu-i delicat gatul transpirat. Bratele lui ma tineau captiva, iar oftatul lui imi oferi certitudinea ca el s-a calmat.

Nimic nu poate impiedica firul rosu din a lucra maretia Universului.




_________________________

Saptamana viitoare nu voi posta pentru ca sunt plecata, din nou, va rog sa ma scuzati ca am lipsit saptamaniile astea, dar mi s-a stricat telefonul si nu am avut de pe ce scrie.

~W.S