Black(HS-AU)

Capitolul 43

~Maybe I'm scared because you mean more to me than any other person.
You are everything I think about, everything I need, everything I want.~ Unknown

Harry's point of view

Sunt speriat.
Este unul din sentimentele pe care le detest cel mai mult, unul din sentimentele pe care le simt foarte rar. Ma simt neputincios. Asta ma enerveaza cel mai tare.
Sunt speriat pentru ea. Ea este persoana pentru care mi-as da si viata, daca e nevoie.
Sufar si sunt frustrat. Sa o vad cum se intoarce si foieste in somn, sa o simt asa agitata inseamna chin pentru mine. Sa o vad cum se trezeste deodata, tipand si realizand ca a fost un vis. Prima ei grija este sa ma verifice pe mine sa vada ca n-am nimic. Apoi ma ia in brate si ma strange cu putere pentru ca ii este frica sa nu patesc ceva. Iar mie imi e frica pentru ca nu o pot ajuta.
Lucifer i-a invadat visele, transformandu-i-le in cosmaruri. Stie ca nu o poate afecta fizic, nu are puterea asta. Stie ca ii poate afecta doar gandurile. Doar atunci cand doarme. Cand dormi, esti la mila sortii.
Niciunul dintre noi nu a mai dormit bine in ultimele doua saptamani. Suntem in alerta non stop. Iar noaptea nu putem dormi bine deloc. Ea, pentru ca are cosmaruri, iar eu, pentru ca mi-e frica pentru ea.
Trebuie sa fac ceva, dar nu stiu ce.
In primul rand, nu inteleg ce naiba vrea Lucifer de la ea.
In al doilea rand, nu inteleg ce pune la cale mama Anastasiei.
Iar in final, nu stiu cum putem face fata realitatii.
Nu putem fugi de realitate, de probleme. Ne vor prinde in urma si ce vom face atunci? Nimic.
Trebuie sa vedem ce putem face.
Acum, principala mea grija este sa o protejez.

Calea prin care poti avea raspunsuri la intrebari este cunoasterea. Cunoscand, vei stii.
Iar cel mai bun mod prin care poti sa cunosti esti prin a te consulta cu cineva care are raspunsuri la tipul de probleme pe care le ai.
"Harold, a trecut atat de mult timp de cand nu te-am mai vazut, cum mai esti?"
"Imi pare bine sa te revad, Daniel." I-am strans mana, privindu-l serios.
Barbatul trecut de varsta de 60 de ani imi facu semn sa intru, inchizand usa in urma mea.
M-am asezat pe unul din fotolile din sufrageria sa, el urmandu-ma.
"Deci, cu ce iti pot fi de folos, vechi prieten?" Ma intreba cald, oferindu-mi toata atentia sa.
Daniel a fost si este un bibliotecar, dar pasiunea sa a fost mereu legata de cartile despre demoni. Stie o multime de lucruri, de aceea imi poate oferi ajutorul sau, cred.
"Mai tii minte cand am venit in vizita acum 20 de ani?"
Barbatul carunt statu putin pe ganduri, apoi dadu aprobator din cap.
"Daca nu ma inseala memoria, ai venit ca sa-mi cer raspuns la intrebarea legata de iubire si sansa."
I-am zambit in semn aprobator.
Intrebarea mea de atunci a avut legatura cu Anastasia.
L-am intrebat cand voi avea sansa sa iubesc. Iar el mi-a raspuns ca iubirea poate aparea cand te astepti mai putin. Poate sa dureze o saptamana sau ani buni pana cand vei avea sansa. Mi-a spus ca imi voi da seama imediat cand imi voi intalni sufletul pereche deoarece voi simti durerea jumatatii.
Si a avut dreptate.
"Exact." I-am raspuns, zambind larg.
Daniel isi mari ochii de uimire, curiozitatea iesindu-i la iveala.
"Cine este?"
Zambetul de pe buze mi se mari considerabil, gropitele aparandu-mi in obraji. Senzatia de fierbinteala din stomac era inca un factor care imi aplifica starea de euforie.
"Anastasia, fiica Matildei Augustine."
Batranelul simpatic ma privi confuz, numele parandu-i cumva cunoscut.
"Matilda Augustine sau cum mai este stiuta de catre toti, 'Buze Rosii'."
"Cum?" Daniel nu se asteptase la asa ceva."Buze Rosii? Nenorocita aia? Cum poti s-o iubesti pe fiica-sa, dracie?!"
Am inceput sa rad la auzul vorbelor sale repezite, pline de ingrijorare.
"Anastasia nu este la fel ca si ea. Este exact opusul ei. Suferinta ei a fost primul lucru care m-a atras catre ea."
Peste noi se asternu linistea, Daniel reflectand la noutatile pe care i le-am dat.

Multe fiinte se axeaza pe conceptul iluziei create de fericite. Considera ca daca ei intalnesc persoana care ii poate face fericiti, gata, au castigat un bilet la o viata plina de fericire alaturi de 'jumate'. Multi nu percep ca, de multe ori, 'jumatatile' lor sunt doar niste falseturi. Daca ar fi fost jumatatile lor nu ar fi ajuns sa comita adulter, nu?
Aici oamenii gresesc. Se arunca cu prima ocazie la inaintare.
Traiesc cu iluzia ca traiesc o poveste de dragoste nemuritoare, precum cele din carti, omitand niste detalii importante care fac diferenta. Oamenii nu realizeaza ca sufletele pereche din carti trec printr-o mare varietate de obtacole, dureri si dezamagiri pana cand sa isi cladeasca un viitor impreuna, pana sa realizeze ca ceea ce ei traiesc este o iubire adevarata.
Aceste hopuri sunt cele care fac diferentele intre suflete pereche si falseturi.
Iubirea adevarata asta este, cand ai ochi, trup si suflet doar pentru o singura persoana. Cand esti dispus sa faci sacrificii pentru sufletul tau pereche, pentru jumatatea ta.
De aceea, de multe ori, iubirea adevarata are loc doar in carti. Majoritatea nu au capacitatea de a iubi si de a face totul pentru persoana pe care pretinzi ca o iubesti. Iar de aici, iubirea se intelege ca are, aproape mereu, loc doar in carti.

"Interesant." Spuse Daniel dupa o lunga pauza.
"Revenind la adevaratul motiv pentru care am venit sa-ti cer sfatul." Am facut o pauza inghitind in sec. "Lucifer a pus ochii pe ea."
Batranelul se ineca si incepu sa tuseasca zgomotos.
"Poftim?" Intreba alarmat, dregandu-si vocea.
"Ce ai auzit. Ii bantuie visele. Nu inteleg ce vrea de la ea. Pe mine m-a lasat in pace."
"De unde stii ca a pus ochii pe ea?"
Daniel se ridica de pe scaun si se indrepta spre peretele opus fotolilor, incepand sa arunce o privire asupra cartilor prafuite care erau asezate pe rafturile bibliotecii.
"Acum doua saptamani am avut parte de un nefericit accident si cumva, datorita caruia ne-am intalnit cu Lucifer. Nu stiu cum de s-a intamplat sa avem parte de respectiva intalnire, dar nu a fost din intamplare, cred eu."
O bufnitura puternica se auzi, urmata de mormaieli din partea batrananelului morocanos care a scapat o carte masiva pe jos.
O ridica, vaitandu-se din cauza efortului, si o aseza pe masa.
"Continua." Rosti in barba si incepu sa rasfoiasca paginile ingalbenite de trecerea timpului.
"A fost extrem de impresionat de Ana. Si mi-am consolidat banuielile dupa ce i-am auzit ultimele vorbe inainte sa plecam."
Imediat, Daniel isi ridica privirea din carte si ma privi adanc.
"Ce ti-a zis mai exact?"
"A spus ca nu vom putea scapa de trecut si ca ne va bantui mereu si-"
"Treci peste detalii, ce ti-a zis cu exactitate?" Ma taie scurt, facandu-mi semn cu mana sa trec direct la subiect.
"A spus, si il citez 'Pregateste-te de vanatoare, sufletele puternice sunt cele mai de valoare.' "
Un sunet de uimire ii scapa lui Daniel, care isi marise ochii considerabil.
"Stiu unde sa caut." Raspunse imediat, intorcandu-si din nou atentia asupra cartii.
Rasfoi paginile cu repezeala si isi incrunta sprancenele in semn de concentrare.
Il priveam si asteptam in tacere verdictul, nestiind ce altceva puteam sa fac.
In sfarsit, se oprise la o anumita pagina si incepu sa citeasca fiecare randulet scris in soapta.
"Aha. Aici este." Isi atinti degetul aratator asupra unul subtitlu scris ingrosat.
"Ce?" Am intrebat cu o voce pitigaiata.
"Raspunsul la intrebarea ta este casatoria."

________________________________

Salutaaaree. Am postat astazi pentru ca in incepand de joi sunt plecata in excursie cu scoala, hehe.
Iar in vacanta nu stiu cat de des voi posta deoarece voi vrea si eu sa ma bucur de ea, plus ca nici nu voi prea avea net pentru ca merg la bunici. Dar oricum, nu va panicati! Voi posta si in vacanta, promit, doar ca nu foarte des. Atata tot. Va iubesc, multumesc pentru tot, inclusiv pentru ca existati. Va doresc anticipat 'Sarbatori fericite' si un An Nou cat mai bun!

~Elly~