Black(HS-AU)

Capitolul 60

"To enjoy good health, to bring true happiness to one's family, to bring peace to all, one must first discipline and control one's own mind. If a man can control his mind he can find the way to Enlightenment, and all wisdom and virtue will naturally come to him."~Buddha



Harold's point of view

"Esti in viata..."

Ea dadu aprobator din cap, zambindu-mi fortat.

"Dar cum?"

Si-a infasurat bratele in jurul gatului meu, strangandu-ma cu toata puterea ei aproape. Avea nevoie de contact fizic.

"Tu esti bine. Nu sti cate griji mi-am facut." Mereu isi face griji pentru mine. Pentru ca ma iubeste. Fericirea nu putea fi descrisa in cuvinte.

Vreau sa stie ca ce a facut a fost egoist, iluzia unui gest eroic pentru a mi se cruta mie viata. Nu-mi convenea, evident. Frica mea cea mai mare s-a adeverit, odata cu moartea ei, murindu-mi si sufletul.

Nu regret ca este aici, nu, dar pur si simplu nu inteleg cum de era aici, in viata, respirand. Adica, am vazut-o murind, am vazut-o cand si-a dat ultimul suflu. Sunt recunoscator, dar am emotii, simt ca ne paste ceva intunecat, ceva peste care ori trecem si ne vom putea trai viata doar noi doi, ori vom sfarsi impreuna si vom spera la o reunire intr-o alta viata.

"Vreau sa ma asculti. Te rog, ai rabdare pana la final. Nu ma intrerupe. Trebuie sa-mi auzi punctul de vedere inainte de a ma judeca."

Ne-am desprins din imbratisare si m-am sprijinit intr-un cot de salteaua patului, oferindu-i intreaga mea atentie.

Se aseza in genunchi, stergandu-si palmele transpirate de materialul pantalonilor si inghitind in sec nodul provocat de anxietate.

"Stiu ca este egoist gestul pe care l-am facut. Te rog, daca nu, te implor, sa intelegi ca aveam nevoie sa fac asa ceva. Trebuia sa fac un gest egoist pentru mine. Doar pentru mine am facut asta. Daca tu mi-ai mai fi murit odata in fata ochilor as fi murit si eu. Nu puteam sa te vad inca odata cum imi scapi printre degete. Te iubesc atat de mult incat sunt egoista ca sa-ti dau drumul. Daca era ca si tu sa mori, mai bine ai fi murit dupa mine. Nu puteam face fata sa-ti mai tin cadavrul in brate, ca apoi peste cateva minute, sa te dezintegrezi si sa raman fara o amintire fizica de la tine. Din moment ce esti demon si nu om, nu aveam ce ramasite sa ingrop intr-un loc unde sa stiu ca esti tu acolo. Intelege, nu puteam. Dar nu regret, crede-ma. Nu simt nici macar un strop de regret pentru egoismul de care am dat dovada. Te poti supara pe mine, dar prefer asta decat sa stiu ca nu mai suntem in aceeasi dimensiune, amandoi, in aceeasi lume. A fost decizia mea si nu a ta. Si am facut-o. As face-o din nou daca ar trebui, fara sa ma gandesc de doua ori. Durerea mortii este crunta, dar moartea trupeasca nu se poate compara cu moartea sufleteasca. Asta s-ar intampla daca te-as pierde din nou. Te pretuiesc si te ador mult prea mult pentru ca sa te vad ofilit si palit, scump trandafir."

Caldura s-a raspandit in tot trupul meu, iar lacrimile mi-au patat obrajii datorita starii de euforie pe care o simteam. Iubirea mi-a reinviat sufletul, m-a facut sa renasc, precum phoenixul, din propria cenusa.

Fericirea absoluta dureaza o clipa nesfarsita, incarcata de ametitoarea iubire.