Black(HS-AU)

Capitolul 35

~Nu poţi glumi cu dragostea, cu sentimentele acestea care te întunecă, te umilesc, te macerează...~ Mircea Eliade.

Harry's point of view

Tic-tac.
Timpul trece foarte greu cand astepti un lucru, sau cand o nenorocire se petrece.
Timpul este pretios, dar si nenorocit in acelasi timp.
Dar stiti cine mai este nenorocit, de asemenea?
Destinul.
Frate cu timpul.
Timpul trece greu sau trece mult prea rapid.
Destinul, in schimb, nu sta in mainile tale.
Nu poti schimba ce este scris, nu poti schimba sau sa faci tu un lucru cu propriile tale maini.
Impreuna?
Sunt combinatia fatala.
Si unde conduc cele doua elemente?
La nebunie.
Devii nebun.
Iti pierzi mintile.
Si aceste elemente, nu sunt singurele care conduc la nebunie.
La ele, se adauga si sentimentele.
Combinatiile fatale.
Deci, bun venit in lumea mea.
Sper sa va placa sederea voastra in acest iad accesibil tuturor.
Legenda spune ca odata intrat, exista putine sanse sa-ti revii.
Iar daca iti revi, ei bine, esti complet o alta persoana.
Este groaznic cand soarta tot iti joaca feste.
Cand isi bate joc de tine la maxim.
Cand efectiv doreste sa-ti provoace atacuri de cord.
Pentru ca de ce nu?
Asa este interesant.
Nu stiu daca mai pot rezista.
Dar pentru ea, voi rezista.
"Scumpule." Vocea ei m-a scos din meditatie, mana ei mangandindu-mi fata obosita.
"Da, iubito?" Ii raspund, luandu-i mana si ducandu-mi-o la buze, sarutandu-i-o.
"Vino aici."
M-am asezat pe marginea patului de spital, asezandu-mi capul pe pieptul ei, ascultandu-i bataile inimii.
Ma linistea enorm.
Mi-am infasurat mainile in jurul taliei ei, facand-o sa tresara cand am atins-o din greseala. Rana de la stomac inca i se vindeca.
"Iarta-ma, ingerule." Ii sarut pielea gatului, ghemuindu-ma langa ea.
Anastasia imi masa scalpul, ca mai apoi sa se joace cu buclele mele.
"Nu mai fac fata, iubito." Ii spun soptit, ingropandu-mi capul in scobitura gatului ei.
"De ce?" Ea ma intreaba.
"Pentru ca soarta isi bate joc de noi. Tot face intr-un fel sau altul sa ne desparta. Sa ne dispere.
Sunt in pragul nebuniei, ingerule."
Mainile ei mi-au facut semn sa o privesc in ochi, asa ca am facut intocmai.
"Soarta ne incearca, dragul meu. Incearca sa vada daca suntem rezistenti. Daca dragostea noastra rezista. Precum distanta este un obstacol pentru unii, la fel este si destinul pentru noi." Ochii ei ma priveau intens.
Iar vorbele ei imi bantuiau mintea.
Stia ea ce stia.
S-a aplecat sa ma sarute, provocandu-mi fluturasi in stomac, ca de obicei.
"Ce-mi faci tu mie."
"Ce-mi faci si tu mie."
Stiam eu ca am ales fata potrivita.
"Te iubesc, Harry."
"Te ador, Anastasia."
"Stii ce vom face in continuare?" O intreb cu ochii incarcati de somn.
Ea incepu sa-mi mangaie trasaturile provocandu-mi si mai multa stare de relaxare.
"Dupa ce te vei pune pe picioare, vom pleca intr-un loc al nostru. Ne vom construi un viitor impreuna. Si vom avea doi copii. O fata si un baiat."
"Oh, dar domnule Styles, deja ai planuit totul?" Tonul ei jucaus imi inflori un zambet pe buze.
"Viitoare doamna Styles, tot ce te include pe tine este viitorul meu." I-am plasat un sarut pe obraj, in timp ce ea scapa un sunet de mirare.
"Harry, insinuezi ceva?"
M-am ridicat sa-mi scot lantul de la gat, cel care avea inelul mamei.
Scotandu-l, m-am pus in genunchi langa pat, tinand inelul de logodna in mana.
Anastasia isi duse o mana la gura, lacrimile impaienjenindu-i ochii.

"Te mariti cu mine?"

______________________________

Dupa atata drama am zis si eu sa postez un capitol dragut.
Stiu ca meritati.
Si m-am mai gandit, nu voi face o a doua carte, in schimb, voi lungi povestea pentru ca am idei.
Yay!

All the love,

Elly.