Black(HS-AU)

Capitolul 29

~Prietenul: il apreciam la justa lui valoare, ca pe un dusman.~ Grigore Moisil

Gemma's point of view

"Eu..." Am inceput sa ma balbai, blestemandu-ma mintal pentru porcaria care mi-a scapat pe gura.
"Tu, persoana in care aveam cea mai mare incredere..." Anastasia incepu, realizarea cuprinzand-o incet-incet.
Se opri pe loc, punandu-si mainile pe masa ca sa se sprijine de aceasta.
Culoarea, care si aceea putina, pe care o avea pe fata ii pali si mai mult, facand-o alba ca varul.
Daca ea arata asa, eu eram cadravru de la anxietate.
Vorbind de cadravru.
"Lasa-ma sa-ti explic." Ii spun soptit, nedorind sa fac o miscare gresita si sa-i fac o vena sa-i plesneasca de nervi Anastasiei.
Deja am gresit dandu-mi frau liber la manie.
La naiba cu temperamentul asta al familiei mele.
"Nu, nu te las sa-mi explici nimic." Isi indrepta degetul aratator inspre mine, incepand sa gesticuleze. "In toti acesti ani nenorociti in care te-am crezut persoana mea cea mai de incredere, sora mea care mereu ma asculta si imi dadea sfaturi, prietena mea atat de draga si unica, tu ce ai facut?
Ai jucat un joc de rol. Ti-ai batut joc de mine si de tine.
In toate acele momente frumoase pe care le-am petrecut impreuna au fost un nimic!
Deci felicitari, meriti un premiu pentri actrita anului, victima ta Anastasia si-a incasat tot ce merita nu?
Dar totusi, nu inteleg ceva.
Tu cu ce te-ai ales prefacandu-te prietena mea?
Imi depaseste capacitatile mele intelectuale de intelegere.
Lumineaza-ma si pe mine, Gemma!
Cu ce te-ai ales de pe urma mea?!
Haide, ascult!"
Ii intelegeam durerea si faptul ca are nevoie sa se descarce, dar nu voi fi sacul ei de box ca sa-i incasez aceste acuzatii false.
"Cu ce m-am ales?! Cu prietenia ta! Cu asta m-am ales!"
Raspunsul meu, a luat-o prin surprindere, ochii marindu-i-se de uimire.
Deschise gura sa spuna ceva, dar si-o inchise imediat la loc, parca nevenindu-i sa creada.
"Poftim?" Este tot ce a reusit sa rosteasca.
"M-ai auzit bine. Nu m-am prefacut ca iti sunt prietena. In tine am avut si am cea mai mare increde. Esti prietena mea, sora mea de fericire si suferinta. Daca tu razi, rad si eu. De asemenea, daca tu plangi, plang si eu. Nu am jucat nici un joc de rol. Ci cu tine am fost eu insumi. M-am bucurat de viata, de fiecare moment pe care l-am trait impreuna.
Nu te-am mintit niciodata.
Spun asta pentru ca, asa am facut."
Satena dori sa spuna ceva, dar i-am facut semn sa taca.
"Daca vrei sa-mi spui ca te-am mintit legat de Harold, nu, nu am facut-o. Ti-am spus ca am un frate, dar nu ti-am zis niciodata despre el nimic, nici macar numele lui."
Anastasia dadu din cap in semn intelegator, ochii ei umplandu-i-se din nou cu lacrimi.
Imediat m-am dus langa ea si am luat-o in brate, permitandu-i sa planga pe umarul meu.
Ma strangea puternic, de parca viata eu depindea de imbratisarea aceasta.
Dar nu aveam cum sa ma plang.
Pentru ca, atat pentru ea, cat si pentru mine, imbratisarea era un mod de a ne cere scuze una fata de cealalta.
Nu este nevoie intotdeauna de cuvinte, ci gesturile au o semnificatie mult mai importanta si mai clara, limpede, decat un cuvant.
"Imi pare atat de rau, Gem." Un suspin ii taie respiratie, facand-o sa planga si mai amar. "Imi pare rau ca m-am pripit si ti-am atribuit acuzatii false. Mi-ai fost o prietena si inca imi esti una, chiar unica prietena adevarata. Mereu mi-ai fost alaturi, si eu ce fac, arunc cu noroi in tine." Incepu sa rada sec, stergandu-si lacrimile cu dosul mainii.
I-am zambit incurajator, mangaindu-i bratele, gestul meu de intelegere facand-o sa zambeasca.
"Nu trebuie sa-ti ceri scuze. Ti s-au adunat multe in suflet, iar acum ai avut o cadere nervoasa. Este normal, te cunosc si stiu cum esti. Nu trebuie sa-ti ceri scuze ca esti om."
Atunci ochii ei au inceput sa-i straluceasca, semn ca vorbele mele i-au amintit ceva.
"Daca fratele tau, a fost un demon, tu esti tot demon?"
Asteptasem demult intrebarea aceasta.
"Am fost unul."
Raspunsul meu a facut-o sa se incrunte, nemultumind-o.
Asa ca am continuat:
"Fiecare demon, se naste asa. Dar, tu ai ocazia de a decide natura ta. De a fi om, sau demon, in continuare. Odata in viata ai aceasta ocazie. M-am nascut in 1658, cu 5 ani mai devreme decat Harold. Iti dai seama ca am trait pana acum ca fiind un demon. Dar am trait in singuratate si nefericire. Am incercat in decursul acestor ani sa-mi gasesc un scop, dar am esuat. Am incercat sa-mi gasesc oamenii cu care sa fiu preteni, am incercat sa-mi caut iubire. Dar am esuat. Am vazut urcusirile si coborasurile omenirii. Am vazut succesuri si esecuri. Fericire si tristete. Sanatate si boala. Bogatie so saracie. Le-am vazut. Dorind sa traiesc ca un om normal, nu ca un demon. Voiam sa caut ocazia de a-mi face dorinta de a fi om realitate. Dar nu am gasit-o.
Asa ca, am continuat sa caut.
Cand am mers la liceu, acum 4 ani aproape, am incercat din nou sa am o viata normala. Dar, toti colegii si oamenii care erau la scoala cu noi erau cruzi si nemilosi. Se bucurau de raul creat altuia. Incepusem sa-mi pierd speranta. Si stii cum se spune, cand te astepti mai putin, se poate intampla un miracol, sau un necaz. Din fericire, in cazul meu, a fost un miracol.
Am fost colega ta de banca. Tu, desi nu stiai cine sunt, ai fost prietenoasa si buna cu mine. Mi-ai aratat ca nu toti oamenii erau la fel. Desi tu, o fata, un om tanar, erai inocenta si fericita, aveai aceasta fata plina de bunatate, ascundeai in spatele acestei masti, durere. Mi-ai aratat ca desi, tu sufereai, nu impartaseai durere, ci bunatate. Fericire. Si atunci, speranta mi-a revenit. Am decis sa devin om. Deci, de atunci sunt om. Mi s-a indeplinit dorinta. Sunt o persoana normala ca tine, ca oricare altcineva."
Zambeam amintindu-mi

incercarile prin care am trecut, ca in final sa izbutesc sa am parte de fericire. Sa imi doresc sa traiesc."
Anastasia ma privea uimita, plina de admiratie.
"Ei bine, Gemma Anne Styles, nu esti tu unica?" Zambetul ei era sincer, facandu-ma sa zambesc si mai larg.
Luandu-ma prin surprindere, ma stranse din nou in brate.
"Te iubesc, multumesc ca esti tu insuti, fericita si cel mai mult, multumesc ca imi esti prietena."
Ne-am desprins din imbratisare, ca de aceasta data sa avem amandoua lacrimi de fericire si apreciere in ochi.
"Club de plangacioase ne facem, eh?"
Amandoua am inceput sa radem, imbrancindu-ne una pe cealalta in gluma.
Apreciez si multumesc mereu pentru ca, desi in lumea aceasta atat de cruda, mai exista prietenia, iubirea si bunatatea.
"Haide, du-te sa faci o baie, duhnesti deja, leneso. Curat eu aici." Mi-am inclinat capul spre mizeria de cioburi si ceai.
"Okay."
Anastasia se ridica si se indrepta spre scari.
Imi arunca un ultim zambet inainte sa dispara la etaj.

____________________

Whop whop, se pare ca voi rezolva si mai curand problema cu acele capitole, multumita lui iubs DannaTomlinson17 care se pare ca are capitolele pe laptop. Deci multumesc iubs. ♡
O sa va placa urmatorul capitol, luati servetele :)

All the love,
~Elly~