Black(HS-AU)

Capitolul 17

~ Fericirea adevarata e totdeauna o clipa.~ Liviu Rebreanu

Harry's point of view

Ma simteam oribil.
Dezgustat de propria mea persoana.
Cum am putut sa-i fac asta Anastasiei?
Cum?
Cum am putut-o compara pe inocenta mea Anastasia cu ea?
Mi-e scarba de persoana mea.
A fost un cosmar.
Amintirile nu voiau sa-mi ramana in acel colt negru al sufletului meu.
Dar nu o voi pierde si pe Anastasia cum am pierdut-o pe ea.
Dar ea, nu a fost niciodata a ta.
Ti-a spus de multe ori asta.
Am oftat frustrat, ridicandu-ma din pat si incepand sa alerg dupa Anastasia.
"Ingerule!" Am strigat cand am vazut-o ca nu e aproape.
Noroc ca mama ei nu este aici. Acea femeie este atat de dezgustatoare.
Cum poate sa-i fie mama Anastasiei?
"Lasa-ma!" Anastasia tipa, incepand sa se zbata cand bratele mele s-au infasurat in jurul trupului ei.
"Anastasia, calmeaza-te." I-am spus calm, mangaind-o pe spate.
Capul ei saten i se ridica, ea privindu-ma cu ura.
Ura si dispretul ii erau asa de predomintante in privire.
Asa ma va privi mereu?
Cu ura?
Dragostea nu va fi si ea prezenta in privirea ei?
Ochii ei erau stersi, morti.
Plini de oboseala, dezgust si ura.
Fericirea si iubirea au palit.
Si asta, de cand stie de existenta mea.
Sau cel putin, de cand avea o vaga idee.
"Da-mi drumul." Raspunse obosit.
Fiind dezgustat de mine, de stadiul in care am adus-o si de ce sunt capabile aceste maini patate cu agat de mult sange, am facut precum mi-a cerut.
I-am dat drumul.
Cu pasi rapizi si mari, se indrepta spre scari, eu fiind in urma ei.
Le cobori rapid, ducandu-se spre gradina din spatele ei.
Ajungand la destinatia dorita, se aseza in balansoar, oftand obosita.
Lacrimile, i se prelingeau pe obrazii ei palizi, lipstiti de roseata pe care o aveau alta data.
Trupul i-a devenit mai slab, oasele fiindu-i vizibile prin piele.
Privea in gol inspre gradina pe care mama ei o ingrijea cu atata dragoste si atentie.
Iar eu, eu ce faceam?
O priveam, cum era singura, distrusa, obosita si lipsita de viata.
M-am asezat la randu-mi in balansoar, langa ea.
Spre surprinderea mea, Anastasia se apropie si isi sprijini capul si mainile de pieptul meu.
Fiind un instinct deja, mainile mele s-au infasurat in jurul ei, strangand-o protectiv.
"Ce-am facut sa merit asta?" Vocea ei obosita si lipsita de viata imi capta atentia.
"Esti asa frumoasa." M-am trezit dintr-o data ca aceste vorbe mi-au scapat printre buze.
Aceasta a inceput sa rada.
Un ras amar ce-mi facea stomacul sa mi se stranga in noduri.
"Sunt distrusa. Secata. Ca un rau vara."
Vorbele ei mi-au provocat un nod in gat, facandu-ma sa inghit in sec.
"Dupa durere, va veni si fericire. Doar acorda-mi o sansa."
"Am vreo alegere?" Ma intreba trista, lacrimile ei continunand sa-mi pateze tricoul.
Mai are o alegere.
Dar nu o voi lasa eu sa o faca.
Este prea extrema.
Are nevoie de mine.
Cum si eu am nevoie de ea.
"Nu, trebuie sa ma accepti." Am mintit, luandu-i fata intre palme, mi-am lipit buzele de ale ei, intr-un sarut disperat.

Dar nu stiu cum de se face acest lucru.
Mereu sfarseste in bratele mele.

________________________

Vai, deci imi pare rau ca am intarziat dar am fost plecata si am avut o perioada incarcata la scoala.
Groaznic.
Am si banchetul vineri, iar examenul bate la usa, drace.
Am reusit sa postez inainte sa plec la o dracie de serbare a scolii.
Sper sa pot posta si maine, daca nu miercuri.
Va pup si va astept parerile.
Povestea e intortocheata, sunt cateva indicii ici-colo, puneti-le toate cap la cap si rezolvati puzzle-ul.

El'xx